”FĂRĂ BIBLIOTECI, NU EXISTĂ CIVILIZAȚIE.”

25 IUNIE
25 iunie 2020
PELARGONIUM
25 iunie 2020

BIBLIOTECA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

BIBLIOTECA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

65 de ani de la înființarea Bibliotecii Centrale de Stat (actuala Bibliotecă Naţională a României)

Anul 1955, 25 iunie, atunci când se înfiinţează Biblioteca Centrală de Stat, ca principală bibliotecă publică a ţării, este un an de referință pozitivă pentru acest monument al culturii. Așa cum aflăm dintr-un scurt istoric prezentat pe pagina instituției, despre începuturile Bibliotecii Naționale se consemnează anul 1859, moment al fondării în cadrul Bibliotecii Colegiului Sfântu Sava din București, acolo unde exista, din 1838, una dintre cele mai vechi biblioteci din Romania.
”După Unirea din 1859, aceasta a obţinut statutul de bibliotecă naţională, primind alternativ denumirea de Bibliotecă Naţională şi Bibliotecă Centrală. În anul 1864, prin legea Reglementărilor publice, este numită Biblioteca Centrală a Statului, denumire şi statut păstrate până în anul 1901, când este desfiinţată, iar colecţiile sale sunt transferate Bibliotecii Academiei Române care primeşte statutul de bibliotecă naţională. Pentru perioada aceasta doar o singură funcţie naţională poate fi considerată relevantă pentru bibliotecă şi anume, funcţia patrimonială. În anul 1955 fondul de carte revine noii biblioteci înfiinţate – Biblioteca Centrală de Stat, principala bibliotecă publică din România.”
După finalizarea construcției începute în anul 1986 și finalizarea lucrărilor în 2012, edificiul în care găsim în prezent BIBLIOTECA NAȚIONALĂ – este un simbol al arhitecturii românești.

De foarte mult timp sau poate dintotdeauna, omul visează la construirea unei mașini a timpului, dar încă nu își dă seama că, el, este de fapt o astfel de mașină și că pentru a ajunge unde își dorește e bine să înțeleagă ceea ce Albert Einstein a înțeles: ”Singurul lucru pe care trebuie să îl cunoști cu precizie este unde se află BIBLIOTECA”, pentru că acolo este și combustibilul necesar călătoriei în timp, înapoi și înainte, CARTEA.

Spunea Gaston Bachelard, în Dialectica duratei, că:  „…Există o eterogenitate fundamentală în chiar cuprinsul duratei trăite, active, creatoare; pentru a cunoaşte şi a folosi bine timpul, trebuie activat ritmul creaţiei şi distrugerii, al muncii şi repaosului. Numai lenea este omogenă; nu poţi păstra decât recucerind; nu poţi menţine decât reluând.”

”Suntem singura specie de pe această planetă, din câte știm noi, care a inventat o memorie comună care nu este depozitată nici în genele noastre, nici în creierele noastre. Depozitul acestei memorii se numește bibliotecă”, spunea Carl Sagan, iar același Gaston Bachelard afirma: ”Paradisul, fără nici un fel de dubiu, nu este decât o bibliotecă imensă”.

HIC ET NUNC!

”Fără biblioteci, nu există civilizație”, Ray Bradbury

Skip to content