14 AUGUST
14 august 2020
17 AUGUST – IOAN SLAVICI
17 august 2020

„Labirint I”, 1980

JEAN DE LA BRUYÈRE (n. 16 august 1645, Paris; d. 10 mai 1696, Versailles) a fost un moralist francez, unul dintre cei mai valoroși moraliști ai literaturii universale.
La Bruyère a rămas cunoscut pentru unica sa scriere „Caracterele” sau „Moravurile veacului” (Les Caractères ou Les mœurs de ce siècle), apărută în anul 1688. Această lucrare este o culegere de scurte piese literare, ce ilustrează spiritul secolului al XVII-lea.
În unele caractere îi denunță pe impertinenți, grosolani, palavragii, orgolioși, lingușitori. El nu inventează personaje sau tipuri, ci le creează din ceea ce observă în jurul său: „Îi dau îndărăt publicului ceea ce mi-a dat cu împrumut…”

 

 

 

THEODOR PALLADY (n. 11 aprilie 1871, Iași, România – d. 16 august 1956, București), pictor român.
În anul 2012 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române. Theodor Pallady a studiat mai întâi ingineria la Politehnica din Dresda (1887-1889), luând în același timp lecții de desen și pictură cu Erwin Oehme, care, recunoscându-i înzestrarea artistică, îl sfătuiește să plece la Paris. În capitala Franței lucrează în atelierul lui Jean Arman și se înscrie la Académie des Beaux-Arts. În 1892 intră în atelierul lui Gustave Moreau unde va avea colegi pe Henri Matisse, cu care leagă o strânsă prietenie, pe Georges Rouault și pe Albert Marquet. Mai târziu frecventează clasa lui Puvis de Chavannes, de la care preia mai ales finețea desenului și strălucirea culorilor, fără a-i urma principiile estetice academizante. Predilecția lui Pallady pentru natura moartă denotă dorința de a reda într-un tablou un fragment din realitatea universală, în toată poezia și armonia sa. Theodor Pallady rămâne fără îndoială unul din cei mai prestigioși artiști moderni, păstrându-și întreagă ambiția de a fi un pictor „din toate timpurile”.

 

EMIL CONDURACHI (n. 3 ianuarie 1912, Scânteia, Iași – d. 16 august 1987, București) a fost un istoric și arheolog român, membru titular (1955) al Academiei Române. A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1935-1937.
Ca istoric, acad. Emil Condurachi a desfășurat o bogată activitate de cercetare și organizare științifică, conducând între anii 1956-1970 Institutul de Arheologie din București. S-a dedicat istoriei și arheologiei greco-romane din zona litoralului de vest și nord al Mării Negre ca și din arii și centre mai îndepărtate ale lumii elene și ale Imperiului Roman, fiind întâiul care a interpretat relațiile bilaterale dintre greci și locuitorii Dobrogei. A elaborat studii despre cele trei colonii grecești de pe coasta dobrogeană a Pontului Euxin și a adus contribuții la reconstituirea istoriei orașului Histria, de la întemeiere până la epoca romano-bizantină. A adus contribuții de referință în domeniul numismaticii antice și bizantine, abordând o serie de aspecte ale vechimii și circulației monedelor emise în orașele pontice, fiind președintele Societății Numismatice Române. Lucrările, studiile și comunicările sale la manifestări științifice naționale și internaționale i-au conferit un prestigiu cu totul aparte, care l-a determinat pe învățatul Klaus Detlev Grothusen să spună că „pentru o întreagă generație de specialiști ai Sud –Est-ului european, Emil Condurachi a însemnat o instituție.“ https://www.curentul.info/cultura/centenar-emil-condurachi-1912-1987/

 

OVID S. CROHMĂLNICEANU (n. Moise Cohn, n. 16 august1921, Galați, România – d. 27 aprilie 2000, Berlin, Germania) critic și istoric literar român de origine evreiască.
Critic și istoric literar român, considerat unul dintre cei mai importanți istorici literari români postbelici.
Între 1947 – 1951 a fost editor al revistei „Contemporanul”, între 1951 – 1953 a lucrat la Editura Didactică și Pedagogică, la revistele Viața Românească și Gazeta literară, unde a fost redactor șef adjunct între 1963-1966.
Autor al „Istoriei literaturii române între cele două războaie mondiale”, vol I-III (1967-1975).
A practicat și critica de întâmpinare și a lansat o serie de prozatori postmoderniști tineri. A condus cenaclul de proză „Junimea”, și a publicat antologia Desant ’83.
A jucat un rol activ în fandom-ul românesc, inclusiv scriind literatură fantastică si de anticipație.

 

 

 

VIRGIL IERUNCA (pseudonimul lui Virgil Untaru, n. 16 august 1920, Lădești, județul interbelic Vâlcea – d. 28 septembrie 2006, Paris) a fost un critic literar, publicist și poet român, care a trăit în Franța începând cu 1947. A fost căsătorit cu Monica Lovinescu. O dată cu studiile universitare, a debutat în ziaristică, în 1939, la ziarul Timpul, unul din cele mai importante cotidiane bucureștene din acea vreme. Între 1940 și 1944 colaborează la principalele reviste literare și la săptămânalul Vremea, cu o rubrică intitulată „Caiete franceze”, în care îi prezintă pe scriitorii francezi din rezistența împotriva ocupației naziste. Din anul 1943 deține o rubrică asemănătoare în ziarul Ecoul și colaborează la revistele Kalende și Preocupări literare. În 1942, propria sa revistă literară, Albatros, este suprimată de cenzură pentru tendințele ei democratice. După război, Virgil Ierunca scoate revista Agora împreună cu Ion Caraion, revistă de cultură internațională, care este suprimată deja după primul număr de cenzura comunistă.V irgil Ierunca părăsește țara în 1947, primind o bursă din partea guvernului francez. Bursa purta numele cunoscutului scriitor anticomunist Arthur Koestler[necesită citare], autorul cărții „Zero și Infinit”. Din 1951 și până în 1974 este redactor al emisiunilor în limba română ale Radiodifuziunii franceze și lucrează în același timp la „Centre national de la recherche scientifique” (CNRS), la secția de filozofie și estetică. Colaborează la două emisiuni culturale ale postului de radio „Europa Liberă”: „Actualitatea Culturală Românească” și „Povesta vorbei” (Pagini uitate, pagini cenzurate, pagini exilate)

 

MARCEL CHIRNOAGĂ
(n. 17 august 1930, Bușteni, România – d. 23 aprilie 2008) a fost un artist plastic român complet, absolvent al Facultății de matematică și fizică din București, 1952, urmând simultan și studii liberale de artă, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1953.
Artistul Marcel Chirnoagă a realizat, de-a lungul vieții sale, peste 3.000 de lucrări, excelând în desene, gravuri, picturi și sculpturi, fiind în același timp și autorul celei mai importante opere românești de la sfârșitul secolului al 20-lea, ciclul de gravuri „Apocalipsa”.
http://dezvaluiribiz.ro/marcel-chirnoaga-graficianul-roman-al-mileniului/

„Labirint I”, 1980

 

Sari la conținut