Cu furca-n brâu, cu gândul dus…
13 august 2020
Casă din Tîrgu-Jiul de odinioară
14 august 2020

”un scriitor cu o viață din cele mai zbuciumate, mai complicate și mai plină de contradicții, dar în același timp un scriitor constant în atitudinea, în gândirea și concepția lui despre societatea în care a trăit”. (Bossun. Șt, Nicolae Burlănescu-Alin, în vol. Omagiu Liceului Nicolae Bălcescu din Craiova, 1977, Craiova, p. 170.)

 

”Dacă s-ar găsi cineva să facă o selecție din lucrările lui, desigur Alin și-ar găsi un loc stabil în lumea literară, n-ar fi uitat așa de repede, fiindcă a scris pagini admirabile, care pot rămâne”. (Petrescu, D. E.: Un splendid colț din România Mare, Ed. Ramuri, Craiova, 1922, p.58.)

Scriitorul N. Burlănescu-Alin, s-a născut în 14 august 1869, în satul Burlani, Gorj: ”Cătunul meu iubit… în care zac osemintele strămoșilor mei”. Urmează cursurile liceului Carol I din Craiova, absolvit în 1892, fiind coleg de şcoală cu Ch. Laugier şi C.D. Fortunescu. Îşi ia bacalaureatul la Bucureşti (1892); se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti (licența în 1900). Ca student a fost copist caligraf în Ministerul de Interne şi la Consiliul de Miniştri (1892-1900). A funcționat ca institutor la Zimnicea o perioadă scurtă de timp şi după licență a intrat ajutor de judecător la Hârşova. Pentru perioade scurte de timp a fost controlor fiscal, director al poliției oraşului, funcționar la prefectură, profesor.
Din 1901 se stabileşte la Craiova, ca stagiar la Baroul avocaților Dolj.
În 1902 editează la Tîrgu Jiu revista Speranțe, publicație literar-ştiințifică, politică şi juridică, în paginile căreia îi apar versuri şi proză. A debutat cu poezia ”Şi când”, apărută într-un ziar craiovean prin 1889, care este prezentă și într-o broșură ”Cântări compuse de Alin”. Publică în poeziile Odă, Moara fermecată, Eadem tua pars, Pitpalac, Fac ed spera… și altele, în ”Revista şcoalei”, scoasă în 1891 de tinerii liceeni Const.D. Fortunescu şi George Țițeica, sub conducerea profesorului lor de geografie G.T. Buzoianu. În această revistă şi-a început cariera de scriitor şi Şt.O. Iosif.
În 1892 i-a apărut primul volum de poezii Singurătate.
Colaborări: Generația nouă, Curierul Olteniei, Revista literară, Povestea vorbei, Adevărul literar, Noua Revistă Olteană, Revista nouă, Ramuri ş.a.
Opera: Singurătate, poezii (Craiova, 1892); Din vravuri (1894); Doine olteneşti, versuri (Craiova, 1896); Două cumetre, comedie țărănească (Craiova, 1899); Despre asociațiuni, teză de
licență (1900); Sonete (Craiova, 1904); Cântări, versuri şi proză (Craiova, 1905-1907); Epigrame (Craiova, 1910). Teatru: Două cumetre, comedie (Craiova, 1899); Lew, poem dramatic (Craiova,
1899); Salba de aur, poem în versuri (Craiova, 1907); Făt Frumos, feerie în versuri în 4 acte ş.a.
Traduceri: Gioconda (Libretul Avrigo Boito, muzica A.Ponchielli); Andrea Chemier, de Umberto Giordano; Carmen. Libretul de H. Meilhac şi R. Hallvy, muzica de G. Bizet; Niniche, după M. Hennequin şi P. Bilhaud; Lili, după A. Millaud; Cimitirul (Versuri) de Berta Galeron de Calone; Lauda beției, după Beronger; monologul Ministrul de Marc Maunier; Mama ucigaşe, după Schiller, precum şi unele traduceri din Ed. Laboulaye. Se stinge la 20 septembrie 1912, răpus de boală, la  Bisericani, Neamț.

referințe:
Ion Tarbac, N. Burlănescu-Alin, Editura AGER, Târgu-Jiu, 1997
Ion Mocioi, Poetul Nicolae Burlănescu-Alin, Editura Academica Brâncuși, Târgu-Jiu, 2010

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sari la conținut