BICENTENARUL REVOLUȚIEI DE LA 1821/ ANUL TUDOR VLADIMIRESCU (10) – Închinarea boierilor către Slugerul Tudor

DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: ”Un roman este o oglindă purtată pe un drum principal.” STENDHAL
23 martie 2021
DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: ”Perseverenţa e unul dintre secretele ştiute ale reuşitei.” LONGFELLOW
24 martie 2021

”La 23 martie 1821, într-o consfătuire ținută în casa spătarului Grigore Băleanu, boierii l-au rugat pe Tudor să ajungă la o înțelegere cu Ipsilanti. În timpul acestei consfătuiri, mitropolitul a primit o notă a consulatului rus, împreună cu anathema sosită chiar în acea dimineață de la Constantinopol, prin care patriarhul fusese silit să afurisească mișcarea eteristă și să făgăduiască în schimb ”dezlegarea” celor ce vor depune armele. Actul va deveni curând de notorietate publică. Noua situație îl dezlega pe Tudor de orice angajamente, obligându-l să-și reconsidere poziția.” (Marin Mihalache, Tudor Vladimirescu, Editura Militară, București, 1971)

”După mai multe runde de convorbiri… La 23 martie, boierii dau ”o carte de adeverire”, atestând că ”pornirea dumnealui, slugerul Tudor, nu este rea și vătămătoare (…) ci folositoare și izbăvitoare și norodului spre ușurință”. (Colonel dr. Cristache Gheorghe, Formațiuni populare militare românești 1800 – 1830, Editura Militară, București, 1982)

 

 

 

 

 

 

 

 

”Și au venit boierii, în frunte cu Mitropolitul, să se închine Slugerului Tudor, același Tudor pe care hoț și tâlhar îl socotiseră până atunci, aducându-i carte de adeverire iscălită de toți așa precum el le ceruse.

Și a cetit Mitropolitul în auzul tuturor, de față fiind Domnul Tudor:

În numele Prea Sfintei și nedespărțitei Troițe, unuia adevărat Dumnezeu.

Încredințăm cei mai jos iscăliți, cu acest înscris al nostru, cum că am cunoscut că pornirea Dumnealui Slugerul Tudor Vladimirescu, nu este rea și vătămătoare, nici în parte fiecărui, nici patriei, ci folositoare și izbăvitoare și norodului spre ușurință care, ca și pe unul de binele țării voitor și de trebuință obștei norodului, l-au primit toată politia București, cu drag și brațe deschise.

Drept aceea și ne jurăm din parte-ne, sub aceste iscălituri, pe numele marelui și unui adevăratului Dumnezeu, că niciodată nu vom cugeta împotriva vieții și cinstei Dumnealui și ne vom uni pentru bunele cugetări câte se vor chibzui între Dumnealui și toți cei uniți cu Dumnealui, printre aceste iscălituri și care cugete se vor dovedi într-adevăr că vor privi, fără nicio părtinire, la folosul, nebântuirea, pacinica și cinstita petrecere a unui norod al Valahiei, Patriei noastre.” C. Ardeleanu, Domnul Tudor, Fundația pentru literatură și artă ”Regele Carol II”, București, 1934)

Sari la conținut