BICENTENARUL REVOLUȚIEI DE LA 1821/ ANUL TUDOR VLADIMIRESCU (6)

TERAPIA AXATĂ PE COMPORTAMENTELE VERBALE
3 martie 2021
DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: “Idealul în sine e o realitate în devenire.” N. TITULESCU
4 martie 2021

Statuia lui Tudor Vladimirescu, Slatina

În 4 martie, Tudor Vladimirescu, în fruntea Oastei revoluționare ”Adunarea poporului”, își face intrarea în Slatina, însoțit de 6000 de pedeștri și 2000 de călăreți, iar ca armament greu aveau şi trei tunuri. Mai înainte, la 28 februarie, pornind de la Țânțăreni începuse marșul spre București și pentru consolidarea puterii revoluționare în Oltenia, numise noi ispravnici și comandiri în județele Dolj, Romanați, Mehedinți și Vâlcea.
Tudor a ţinut aici un important Consiliu de război necesar unei noi etape din acțiunea revoluționară,  în care s-au stabilit  mai accentuate măsuri de siguranţă şi disciplină pentru armată.

”Tudor Vladimirescu a impus extremă exigenţă în legătură cu comportamentul trupelor, militând pentru ordine şi disciplină desăvârşită. Această atitudine a manifestat-o cu maximă severitate şi pentru că, cu puţine zile înainte, în timpul marşului spre Slatina, în localitatea Benești s-a produs un grav incident. Atunci, după o ciocnire la conacul unde era Petrache Poenaru, ctitorul de mai târziu al învăţământului românesc, dar care s-a aliat cu răsculaţii, un grup de anarhişti s-au dedat la jafuri, smulgând argintul de pe icoanele bisericii din Beneşti. Tudor i-a pedepsit în modul cel mai drastic pe autorii jafului, arnăuţii sârbi Iova şi Ienciu, care au fost executaţi, iar capetele lor au fost expuse drept pildă.
În acest Consiliu, motivând că răsculaţii „n-au plecat să jefuiască…, ci au plecat pentru dreptate”, Tudor Vladimirescu a dispus să-şi întărească garda personală înarmând-o cu puşti scurte, pistoale şi iatagane, transformând-o astfel într-un „organ de execuţie” pentru pedepsirea vinovaţilor, accentuând foarte clar că ostaşii „trebuiau să apere pe fraţii lor săteni, iar nu să-i jefuiască tocmai ei”.
În al doilea rând, consiliul a hotărât ca Ioan Solomon să se întoarcă la Craiova cu încă 100 de oameni pentru a face noi recrutări acolo şi să întărească apărarea Olteniei de eventuale incursiuni turceşti.
În al treilea rând, a fost stabilită strategia de marş spre BucureştI. Astfel, coloana principală urma să fie protejată dinspre Dunăre de mici unităţi, detaşate şi postate în puncte bine determinate, importante şi eficiente. S-a stabilit totodată ca la Piteşti să fie fixat un viitor centru de comandă, încredinţat lui Simeon Mehedinţeanu. Mai mult, Consiliul a hotărât ca deplasarea spre Bucureşti să înceapă pe 8 martie, sub comanda lui Iordache şi Farmache, pe două drumuri diferite: unul pe Piteşti – Găeşti, altul pe la Talpa – Vadu Lat. Pentru a tăia astfel boierilor calea de retragere din Bucureşti.
În Slatina, înainte de plecarea sa, Tudor Vladimirescu a lansat celebra chemare către locuitorii din Gorj, ca să se înroleze în oştire pentru ”eliberarea ţăranilor”. În această adevărată Proclamaţie de la Slatina, Tudor le cere gorjenilor, care sunt „întru adâncă adormire”, să se deştepte şi să meargă la Dumitru Gârbea din Târgu-Jiu, „pentru apărarea ţăranilor”.
Acest celebru document, elaborat la Slatina, este, de fapt, singurul clar care atestă că unul din principalele obiective ale revoluţiei era într-adevăr uşurarea situaţiei ţărănimii, iar pentru asta era necesară ridicarea la arme a cât mai multor oameni.
De altfel, Tudor va generaliza măsurile Ispravnicului de Olt, care obligase fiecare lude (grup fiscal) să dea doi oameni înarmaţi pentru oaste.
Tudor vladimirescu a plecat din Slatina pe 10 martie 1821, prin Şerbăneşti
(Prof. Ion Pătraşcu – MARTIE 1821. SLUGERUL TUDOR, LA SLATINA, Ziarul de Olt – 6 martie 2018)

*

Tot la Slatina i se alătura lui Tudor Vladimirescu cetele de haiduci conduse de Iancu Jianu. În planul militar şi politic al Revoluţiei elaborat de conducătorul ei s-a stabilit să se facă în raionul Slatina unirea forţelor disponibile ale pandurilor. În acest scop, până la data de 6 martie 1821, adică la două zile după sosirea lui Tudor Vladimirescu aici, s-a strâns la Slatina grupul principal de forţe condus de către acesta. Efectivele trupelor concentrate la Slatina au totalizat 8.000 de oameni şi trei tunuri.

 

 

”Un document original din timpul revoluţiei conduse de Tudor Vladimirescu, Testamentul lui Călugăreanu, pandur din Cornăţel, judeţul Olt, redactat sub forma însemnărilor pe paginile lucrării „Sonatines pour le piano”, aparţinând lui Muzio Clementi, ne aduce importante informaţii referitoare la desfăşurarea evenimentelor de la 1821, pe  teritoriul Oltului. Astfel, aflăm că Tudor Vladimirescu şi Iancu Jianu, însoţiţi de un grup de panduri, au trecut în
stânga Oltului, în dreptul localităţii Poganu îndreptându-se spre mănăstirea Seaca-Muşeteşti, apoi spre Slatina, pentru a organiza rezistenţa şi a recruta oameni sub steagul „Adunării orânduite pentru binele şi folosul a toată ţara”. În târgul Slatinei, ales nu întâmplător punct de concentrare al „Adunării Norodului”, între 4 şi 10 martie 1821 s-a strâns o armată de circa 8.000 de oameni în faţa cărora Tudor a ţinut un discurs în care definea scopul mişcării revoluţionare. În „Sfatul Ostăşesc”, ţinut la Slatina au fost luate o serie de măsuri militare ce vizau asigurarea locurilor fortificate din Oltenia contra unor atacuri otomane din sudul judeţului, s-a stabilit itinerarul şi modul de deplasare al pandurilor spre Bucureşti, pe drumul „olacului”, prin Ipoteşti, Greci şi Şerbăneşti. La Ipoteşti-Olt, Tudor Vladimirescu a lăsat un corp de panduri condus de stolnicul Nicolae Gigurtu, cu misiunea apărării drumului Slatinei de posibile incursiuni turceşti dinspre raiaua Turnu. ” ( http://www.mjolt.ro/muzeul-olt/articole/istoricul-judetul-olt)

*

”La Slatina, găzduit (Tudor) de clucerul Vulturescu, dictează și trei proclamații către București, în care pune anumite condiții pentru încheierea armistițiului în reglarea raporturilor politice cu Divanul din Capitală. Aici se petrece și un episod interesant, relatat în felul următor: Vulturescu, care iubea pe Tudor și era din partidul lui, pe când acesta dicta proclamațiunile, îi ia căciula de pe masă și trece cu ea alături în, odaie, la nevastă, la coana Bica, și îi zice să-i pună pe fundul din afară al căciulei postav alb, ca la un domnitor. Femeia coase la repezeală postavul, iar Vulturescu, reintrând în odaie îi dete căciula lui Tudor, zicându-i: Să trăiești, Măria Ta!. Tudor surâse și continuă dictatul proclamației mei departe. (…) De față la această scenă era și Iancu Jianu, care se sculă și îi zise lui Vulturescu: Bine ai făcut, Vulturescule!.” (Gheorghe Nichifor, vol. ”Domnitor fără coroană” – Tudor Vladimirescu în conștiința și memoria gorjenilor, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2021)

 

Sari la conținut