BICENTENARUL REVOLUȚIEI DE LA 1821/ ANUL TUDOR VLADIMIRESCU (7) – MARȘUL CĂTRE CAPITALĂ

DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: ”A nu înţelege” înseamnă a fi încercat să înţelegi şi a nu fi izbutit. (Cezar Petrescu)
9 martie 2021
„Emoții de copil”
10 martie 2021

”PE O VREME CÂINOASĂ, PORNI SPRE BUCUREȘTI”

 

”Să pierim sau să dobândim dreptățile strămoșești”
(Proclamația din 10 martie)

 

După timpul petrecut la Slatina, organizând oastea și refăcându-și planurile pentru următoarea etapă, Tudor Vladimirescu dă o nouă proclamaţie, la 10 martie, cu un limpede sens anti-fanariot, spunând că ridicarea norodului a fost provocată de suferinţele îndurate „de o sută de ani încoace”.

”S-a pornit din nou în marș către capitală, cu asigurarea flancurilor și a unor trupe de ariergardă și avangardă pe itinerarul Slatina – Șerbănești (Olt) – Tecuci (Teleorman) – Vadu Lat (Giurgiu) pe 10/22 martie 1821. Tudor a trimis o delegație Divanului țării cu un memorandum, prin care cerea unirea tuturor forțelor responsabile ale țării. Pe 16/28 martie, la porțile capitalei, la Bolintin Vale, Tudor a lansat o nouă proclamație către bucureșteni, declarând că mișcarea pe care o conducea era menită câștigării „dreptăților cele folositoare la toată obștea”. În plus, el amintea că deținea controlul teritoriilor de pe cele două maluri ale Oltului și că mișcarea pe care o conducea era îndreptată împotriva domnilor fanarioți și a marilor boieri care se aliaseră cu aceștia, iar în condițiile intrării iminente în Capitală a celor aproximativ 16.000 de ostași, cerea imediat în scris un răspuns „de voiți binele de obște sau niu”. Proclamația lui Tudor a avut un efect imediat, Divanul hotărându-se să colaboreze cu pandurii, e adevărat, în condițiile în care consulii puterilor occidentale, (cu excepția celui al Prusiei), și caimacanii desemnați de Înalta Poartă, care aflaseră despre dezavuarea mișcării lui Tudor, părăsiseră îngrabă Bucureștiul.” Wikipedia.ro

 

”În sfârșit, forțele principale ale pandurilor în frunte cu comandantul lor Tudor Vladimirescu, au pornit la 10/ 22 martie de la Slatina spre București străbătând distanța până în capital Țării Românești în etape de 25 km, zilnic, conform normelor militare ale epocii. Ele au parcurs următorul itinerary: Greci, Șerbănești, Ciolănești, Vadu Lat, Bolintinul din Deal.” (Formațiuni populare militare românești 1800 – 1830, Col. dr. Cristache Gheorghe,  Editura militară, 1982,)

În urma unui „sfat ostăşesc”, care a stabilit planul de acţiune al forţelor concentrate la Slatina, „Adunarea norodului” a pornit spre Bucureşti, în dimineaţa zilei de 10/22 martie 1821. Fără îndoială, deplasarea către capitala ţării a fost grăbită de luarea în stăpânire de către eterişti a Moldovei. Slugerul nu voia ca Ipsilanti să ajungă înaintea sa la Bucureşti.

 

 

 

Sari la conținut