DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: ”Adevărata sfințenie nu are nevoie să se arate și să fie recunoscută.” MIRCEA VULCĂNESCU

Concurs: CĂRȚILE CARE CONTEAZĂ / 2021
3 martie 2021
ALIANȚA CU FILOSOFIA
3 martie 2021

MIRCEA VULCĂNESCU

S-a născut la 3 martie 1904, la București. A urmat studiile universitare de filozofie și de drept la București (licențe în 1925), continuate printr-o specializare la Paris.
Asistent de sociologie și de etică la catedra profesorului Dimitrie Gusti, a participat la campaniile monografice, impunându-se ca „filozoful“ Școlii de sociologie de la București.
Unul dintre teoreticienii „tinerei generații“, deosebit de activ la Asociația „Criterion“. Referent la Oficiul de studii al Ministerului de Finanțe, director al Direcției Vămilor și al Datoriei Publice, unul dintre conducătorii Asociației Științifice pentru Enciclopedia României. După 1937 s-a preocupat de elaborarea unui model ontologic al omului românesc, conturat îndeosebi prin Omul românesc, Ispita dacică, Existența concretă în metafizică românească și Dimensiunea românească a existenței.
În perioada celui de-al doilea război mondial a fost însărcinat cu gestiunea financiară a treburilor țării. Ca fost subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe (ianuarie 1941–august 1944) în guvernul lui lon Antonescu, a fost judecat în 1946 și condamnat la opt ani de temniță grea.
A murit în închisoarea de la Aiud pe 28 octombrie 1952.

„Ţinuţi flămînzi, neavînd pe ce să se odihnească, au început să cadă pe mîzga rece, care aducea îmbolnăvirea şi moartea. Mircea Vulcănescu s-a aşezat jos, ca să poată sta alţii pe el şi le-a zis: Eu voi muri. Salvaţi-vă voi!
Nu a murit atunci, dar revenind la Aiud a continuat să vorbească, iar ei au continuat să îl pedepsească pînă ce l-au ucis.
A fost un om cu caracter de diamant.” (Ioan Ianolide – „Întoarcerea la Hristos”)

”Fără religie şi istoricitatea lui Iisus, lumea e un imens pustiu de sare şi cenuşă!”
”Adevărata sfințenie nu are nevoie să se arate și să fie recunoscută.”
”Cea mai adâncă şi mai deplin creştinească reacţie în faţa vieţii moderne este lepădarea de ea”

 

Sari la conținut