BICENTENARUL REVOLUȚIEI DE LA 1821/ ANUL TUDOR VLADIMIRESCU /5 APRILIE (11)

CONCURSUL DE ESEURI ”DESTINE CULTURALE EUROPENE” – 23 de zile până la data limită de participare
3 aprilie 2021
culori proaspete
5 aprilie 2021

Tudor Vladimirescu, sursa foto Arhivele Nationale ale României

5 aprilie 1821

Revoluția are nevoie de ostași, de cât mai mulți, ca să se poată împotrivi uneltirilor lui Ipsilanti și ale celorlalți dușmani ascunși. Credincios jurământului său, Tudor Vladimirescu cere divanului să dea porunci în toate cele șaptesprezece județe, ca polcovnicii și căpitanii stăpânirii să recruteze oameni înarmați, și să vie cu ei la București, să se adaoge la pandurii săi, căci vede lămurit că norodul nu-și va putea dobândi ”dreptățile” decât prin arme.

”Să vie aici toți polcovnicii și căpitanii, cu toți oamenii lor, înarmați bine și cu merinde pentru 20 de zile, ca să putem cu dânșii întâmpina trebuințele, atât cele politicești cât și cele ostășești. Că precum se vede lucrul, fără de arme nu o să ne putem izbăvi țara din mâinile celor ce au mâncat-o atâția ani, până când au dus-o într-această stare ticăloasă și în desnădăjduirea cea mai de pe urmă…” (Text după Emil Vârtosu, Tudor Vladimirescu, p.105)

 

În București și în toată țara se răspândește, dela 1 Aprilie, svonul că Turcii au trecut Dunărea și vin să pedepsească răzvrătiții.
Știindu-se de totdeauna că iureșul lor amestecă în același val pe vinovați și nevinovați, bărbați și copii, bătrâni și femei, spaima răscolește toate sufletele. Mitropolitul Dionisie Lupu și unii din boieri încercă să fugă din București, spre Brașov. Tudor Vladimirescu prinde, însă, de veste, le scrie să-i liniștească, și-i închide în același timp, supt pază, în casele lui Dinicu Golescu, dela Belvedere, aproape de Cotroceni.

www.muzeulcotroceni.ro/

”Prea sfinte părinte,

Prin prea plecatul meu pitac, fac cunoscut prea sfinției tale că eu de aici nu mă ridic, nădăjduind la mila și ajutorul lui Dumnezeu, până ce vor veni cei de dincolo (lucrul nenădăjduit), ca să vorbesc însumi cu dânșii; pentru ce au venit, ce caută, și din a cărui povață și cuvânt au venit? Căci dintr-o auzire neînființată (și aceasta, stratagemă fanarioțească!), cu rușine ne va fi să ne spăimântăm, încât să ne și tragem, în vreme ce suntem datori să ne jertfim pentru patria noastră, pentru care și sunt eu venit, dimpreună cu norodul!… „ (Text după Emil Vârtosu, Tudor Vladimirescu, p. 100-101)

 

Sari la conținut