DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: ”Acolo unde te găseşti tu e centrul universului.” SHERWOOD ANDERSON – 145

DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: JACQUES LACAN – 40
9 septembrie 2021
ÎNCEPUT DE TOAMNĂ LA RÂNCA
13 septembrie 2021

MICHEL EYQUEM DE MONTAIGNE-DELECROIX (n. 28 februarie 1533 – d. 13 septembrie 1592) a fost unul din cei mai importanți filosofi francezi ai Renașterii. În filosofie, i-a influențat pe Francis Bacon, René Descartes, Blaise Pascal, Jean-Jacques Rousseau, precum și pe gânditorii din mai multe generații. Este recunoscut drept creatorul eseululi ca specie literară și pentru ușurința cu care trecea de la speculații intelectuale serioase la anecdote, unele cu caracter autobiografic. Colecția sa voluminoasă de „Essais” (cuvânt ce însemna propriu-zis „Încercări”) conține unele din cele mai influente eseuri din istoria literaturii occidentale. Scrierile lui Montaigne au influențat în mod direct scriitori variind de la William Shakespeare la Ralph Waldo Emerson, sau de la Jean-Jacques Rousseau la Friedrich Nietzsche.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SHERWOOD ANDERSON – 145
(n. 13 septembrie 1876, Camden⁠(d), Comitatul Preble, Ohio, Ohio, SUA – d. 8 martie 1941, Ciudad de Colón⁠(d), Panama) a fost prozator american. Scrierile sale dezvăluie tarele unei societăți tehnocrate, mentalitățile sterile și mediul represiv al marilor orașe. Autor care i-a influențat, printre alții, pe cei mai importanți scriitori americani din prima jumătate a secolului al XX-lea, Ernest Hemingway și William Faulkner.

”Acolo unde te găseşti tu e centrul universului.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

MATILA C. GHYKA140
(n. 13 septembrie 1881, Iași, România – d. 14 iulie 1965, Londra, Anglia, Regatul Unit) a fost ofițer de marină, diplomat, estetician, scriitor, matematician, inginer și istoric român. A intrat în diplomație în 1909, ajungând la rangul de ministru plenipotențiar. A demisionat din serviciul diplomatic după numirea generalului Ion Antonescu ca prim-ministru. După război a fost profesor de estetică la două universități din Statele Unite ale Americii. Este cunoscut îndeosebi pentru lucrările sale privitoare la secțiunea de aur și proporțiile ideale în artă și în natură. Tatăl său, Matila Costiescu a luptat în Războiul de Independenţă în calitate de ofiţer, iar Maria Ghyca, mama sa, a fost nepoata ultimului domnitor al Moldovei înainte de Mica Unire (1859), Grigore al V-lea Ghica.
„Atât în cazul animalelor cât și în cel al plantelor, pare să existe o preferință marcată pentru simetria pentagonală, o simetrie legată clar de secțiunea de aur și necunoscută în lumea materiei inerte. ” ( Matila C. Ghyka, Estetica proporțiilor în natură și în artă)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

EDGAR PAPU (Edgard I. Pappu) (n. 13 septembrie/26 septembrie 1908, București- d. 30 martie 1993) a fost un eseist și critic literar român, profesor universitar, ales ca membru post-mortem al Academiei Române (în 2006). Este considerat unul dintre cei mai importanți comparatiști români postbelici, autorul unor studii de literatură universală și teorie literară. Una dintre cărțile sale fundamentale este Barocul ca tip de existență (1977). Se naște în 1908 la București din părinți contabili (Iacob Pappu și Italia Pappu, născută Bettelli).
Între 1915-1927-gimnaziul și liceul la Colegiul „Sf. Sava” din București, apoi urmează Facultatea de Litere și Filozofie între 1927-1931, 1928-1932. În 1930 audiază cursuri la Universitatea din Viena iar în 1932 la Instituto Interuniversitario Italiano din Florența. În 1934 urmează cursuri de istoria artei italiene la Perugia. Între 1935-1937 își pregătește lucrarea de doctorat la Viena cu profesorul Friederich Kainz, lucrare susținută în România (Formele deschise în artă). Mai târziu devine profesor la Liceul Național din Iași iar apoi profesor de estetică la Universitatea din București.
În 1951 se căsătorește cu Angela Pappu, inginer chimist, iar în 1956 li se naște unicul fiu Vlad-Ion Pappu, cunoscut eseist. La 15 decembrie 1961 este arestat, fiind acuzat de „înaltă trădare” și condamnat la opt ani de închisoare. I se confiscă averea și face închisoare la Bacău în grajdurile din apropierea orașului. După eliberarea sa în 1964 duce o viață de om marginalizat, nemaifiind primit la Universitate. Scriitorii grupați în jurul revistelor Luceafărul și Săptămâna îl vor convinge să gireze cu prestigiul său de intelectual umanist protocronismul (curent de idei care afirmă în mod nejustificat anticiparea românească a unor creații artistice și științifice universale).

 

Sari la conținut