DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: BUFFON – 233/ TRISTAN BERNARD – 155
7 septembrie 2021
100 DE FEMEI AFURISITE
8 septembrie 2021

175 DE ANI DE LA NAȘTEREA PRIMULUI PREȘEDINTE A PRIMEI ASOCIAȚII A BIBLIOTECARILOR DIN ROMÂNIA

 

IOAN C. BIANU (n. 8 septembrie 1856, Făget, comitatul Târnava Mică – d. 13 februarie 1935, București) a fost un filolog și bibliograf român, membru titular și președinte al Academiei Române. Sub conducerea sa s-au alcătuit mari lucrări de bibliografie, între care primele trei volume din Bibliografia românească veche, 1508 – 1830 (1903 – 1936) și Catalogul manuscriptelor românești (3 vol., 1907 – 1931). A editat numeroase texte vechi. Este unul dintre autorii principali ai reformei ortografice din 1904 a Academiei, reformă care a reprezentat un pas important în introducerea principiului fonetic în scrierea limbii române. Sub îndrumarea lui Ion Bianu s-a organizat primul Congres Național al Bibliotecarilor (București, 1924) și prima Asociație a Bibliotecarilor din România (la 15 septembrie 1924), al cărui președinte a devenit. Ca principal reprezentant al filologiei românești, Ion Bianu s-a preocupat de reforma ortografiei limbii române, contribuind la ortografia aprobată de Academia Română în 1904. A elaborat numeroase studii despre literatura veche, a promovat cercetarea folclorului inițiind prima serie românească de publicații folclorice și etnografice. Domnul Dimitrie Sturdza, vorbind despre munca deosebită depusă de Ion Bianu la Biblioteca Academiei, spunea: „Și noi simțim o mare satisfacție de a fi crescut un bărbat care ocupă astăzi un loc de frunte în știință și învățătură și care a devenit pentru noi nu numai un slujbaș vrednic, dar un ajutor indispensabil”. Iorga îl aprecia pe acesta ca fiind „întemeietorul cel adevărat, păzitorul statornic și harnicul străjer” al bibliotecii Academiei Române.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

180 DE ANI DE LA NAȘTERE

WILHELM RAABE (n. 8 septembrie 1831 – d. 15 noiembrie 1910) a fost un prozator german. Primele sale opere le-a publicat sub pseudonimul Jakob Corvinus. În creația sa, zugrăvește societatea germană a epocii, realismul vieții cotidiene împletindu-se cu transfigurarea acesteia, umorul cunoscând uneori accente de pesimism.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Francisco Gómez de Quevedo y Santibáñez Villegas (FRANCISCO DE QUEVEDO) (n. 17 septembrie 1580, Madrid, Spania – d. 8 septembrie 1645, Villanueva de los Infantes⁠(d), Castilia-La Mancha, Spania) a fost un scriitor aparținând „Secolului de aur” al literaturii spaniole.

 

Sari la conținut