DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: ”Sunt solitarul pustiilor pieţe” – GEORGE BACOVIA – 140

BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ ”CHRISTIAN TELL” GORJ REVINE LA PROGRAMUL NORMAL DE LUCRU CU PUBLICUL
17 septembrie 2021
”Simbol”-ul de toamnă al Galeriilor de Artă din Târgu-Jiu
17 septembrie 2021

”Sunt solitarul pustiilor pieţe”

GEORGE BACOVIA (născut George Andone Vasiliu) n. 4/16 septembrie 1881, Bacău, România – d. 22 mai 1957, București, România) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira, dar și, cum spune versul bacovian, „din Eminescu, Heine și Lenau.” La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.
În anul 1891 se înscrie la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău, iar trei ani mai târziu termină cursul primar și în același an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Perioada liceului îl inspiră pentru câteva dintre cele mai frumoase poezii, printre care „Amurg violet”, scrisă în 1899. Descoperă că are talent la desen, dar și la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. De asemenea, se evidențiază și la gimnastică, iar în 1899 obține premiul I pe țară la concursul „Tinerimii române” pentru desen artistic după natură. În anul 1900 Bacovia se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru, din cauza faptului că nu a putut suferi disciplina cazonă. În această perioadă a compus poezia „Plumb”, pe care a terminat-o abia în 1902. A absolvit liceul din Bacăul în anul 1903, iar ulterior s-a înscris la Facultatea de Drept din București. Citește într-una din ședințele salonului literar al lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică impresie.
Colaborează la revista Arta de la Iași. Se retrage de la Facultatea de Drept din București. Se stabilește în 1905 În București, împreună cu fratele său Eugen. Un an mai târziu în 1906 se reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuința din strada Liceului.Scrie poezia Lacustră. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Rămâne la Iași și anul următor. Colaborează la revista lui I.M. Rașcu Versuri, mai târziu Versuri și proză.Între 1909-1910 merge la Iași numai în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău iar în 1911 obține diploma de licență în drept și se înscrie în baroul din Bacău. Plătește zece ani cotizație, dar nu profesează. Colaborează la Românul literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Școala Primară din Bacău și la Călugara, suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 devine ajutor contabil la aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și demisionează. Publică în suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. În 1915 editează la Bacău, în colaborare, revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relațiile de prietenie cu Alexandru Macedonski. În 1916 devine copist la Direcția învățământului secundar și superior din Ministerul Instrucțiunii. În iulie apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcției sale în evacuare la Iași.
În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediția a II-a a volumului Plumb. În 1926 tipărește pe cont propriu la Bacău volumul Scântei galbene. Îi apare și volumul Bucăți de noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu.
În 1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu și se stabilește la București, unde soția sa era profesoară. În 1929 retipărește volumele Plumb și Scântei galbene sub titlul Poezii, la Editura Ancora. Reapare sub conducerea sa revista Orizonturi noi. În 1930 apare volumul Cu voi… Din 1933 se stabilește cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârșitul vieții. În 1934 i se tipărește volumul antologic Poezii. În 1936 publică volumul Comedii în fond. În 1940 i se majorează pensia acordată de S.S.R la 2000 lei lunar. Se înființează Casa de pensii a scriitorilor, de unde obține o pensie de 10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul intitulat Opere, care reunește toate scrierile sale publicate anterior.
După război, în 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului. Este editat în 1946 volumul Stanțe burgheze, pentru care va fi criticat de autoritățile comuniste. Este pus la index, dar la mijlocul anilor ’50 este repus în circulație. E sărbătorit ulterior de Ministerul Artelor, care-l și angajează. În 1956 i se publică volumul Poezii. Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuința sa din București (cart. Giurgiului). (wikipedia.ro)

”Căci Dumnezeu/ Mi-a dat să scriu/ Aceste rânduri.”

„…toamna goală va dansa cu plete de grâu și de vin… „

 

 

Sari la conținut