RETROSPECTIVA FOTO A UNEI ZILE CU PERSPECTIVA DINSPRE BRÂNCUȘI

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI – IZVOR AL EXPRIMĂRII ARTISTICE” – „Toate dilemele se rezolvă prin unificarea contrariilor.” (C.B.)
17 martie 2022
COMOARA DIN CĂRȚI
17 martie 2022

CONSTANTIN BRÂNCUȘI

„Fratele lui Socrate” (Erik Satie) și „Sfântul din Montparnasse” (Peter Neagoe)

„Brâncuşi mi s-a părut un sfânt, e primul pe lista mea a valorilor …” (Ezra Pound)

_______________________________

Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Peștișani, Gorj, România – d. 16 martie 1957, Paris, Franța) sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană.

În anul 1876, la Hobița, sat al comunei Peștișani, judeţul Gorj, vedea lumina, Constantin Brâncuşi cel despre care Henry Moore avea să spună: „Brâncuși a fost acela care a dat epocii noastre conștiința formei pure”.

În 1902, Brâncuşi absolvă cu notă maximă Şcoala Naţională de Arte Frumoase de la Bucureşti, iar în 1903, după ce îşi încheie stagiul militar, pleacă la Paris.

În 1906, Constatin Brâncuşi expune pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d’Automne din Paris.

S-a întors din nou în România în 1937 şi în 1938 pentru inaugurarea a trei lucrări monumentale dintr-o grădină publică din Târgu Jiu: noi versiuni uriaşe în oţel la Coloana Infinitului, Poarta sărutului şi Masa tăcerii.

Constantin Brâncuşi, românul revendicat de francezi, se stinge din viaţă pe 16 martie 1957 şi este înmormântat în cimitirul Montparnasee din Paris.

Printr-un decret de naturalizare din 13 iunie 1952, a dobândit cetăţenie franceză. Brâncuşi a oferit prin testament Muzeului Naţional de Artă Modernă din Paris tot ce avea în atelierul său (peste 80 de sculpturi), cu condiţia ca atelierul să fie transformat în muzeu şi restaurat în starea sa originară.

___________________________________

FEȚELE UNEI ZILE ANUNȚATE:

 

Sari la conținut