ÎNDEPĂRTATA PALPITARE
19 octombrie 2022
”O CĂLĂTORIE ÎN LUMEA BANILOR” – LA CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUZIVĂ TG-JIU
20 octombrie 2022

AUREL ANTONIE

S-a născut la 20 octombrie 1947 în comuna Castranova, judeţul Dolj. Şcoala primară în Calafat şi Craiova, şcoala generală în Craiova, liceul Nicolae Bălcescu din Craiova. În 1971 a absolvit Academia de Studii Economice din București. În perioada studenției și după absolvire activează în cenaclurile „Bacovia” din București și „Columna” din Târgu Jiu.
Debutează editorial cu volumul de proză scurtă ”Mozaicul” (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1983).
Colaborează la revistele: „Luceafărul”, „Viața Românească”, „Echinox”, „Tribuna”, „Libertatea” (Iugoslavia), la almanahurile revistelor „Flacăra” și „Ramuri”, și la alte publicații locale gorjene.
Este prezent în volumul ”Sud-vest”, o antologie a scriitorilor contemporani din Oltenia.
După debutul editorial, a publicat volumul de proză scurtă Scrisoare către animalele mici (Ed. Scrisul Românesc, 1986).
Este deținătorul următoarelor premii: premiul revistei „Luceafărul” (1977), premiul revistei „Ramuri” (1987), premiul „Tudor Arghezi” (1980). În 1998 a beneficiat de o bursa a Centrului Internațional al Scriitorilor și Traducătorilor din insula Rodos (Grecia). Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de Cavaler, 2004. A lucrat ca redactor la Editura Constantin Brâncuși din Târgu Jiu. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

(((((((((((((((((((((((((()))))))))))))))))))))))))))))

„… Vastele câmpii, pe care altădată creștea grâul, dispărură acoperite de piatră. Foametea începu să se facă simțită și în Imperiu izbucniră primele răscoale. Constrâns de situația creată, Imperatorul hotărî încetarea lucrărilor la mozaic. Dar era prea târziu. Tânărul mozaicar nu era de găsit și mozaicul creștea neîntrerupt. Sate și cetăți dispăreau sub înaintarea implacabilă a pietrei. Războaiele, purtate undeva la granițele Imperiului, își pierdură sensul atunci când mozaicul invadă câmpurile de bătaie. Învinși și învingători piereau înghițiți de această imagine de piatră a unui orgoliu nemăsurat.
Începu un exod spre marginile mozaicului, dar acesta creștea mai repede decât puteau merge oamenii care mureau de foame pe suprafața strălucitoare. Cadavrele erau absorbite în piatră, și doar oasele se integrau cu strălucirea lor albă în arabescurile desenului. Munți și ape dispăreau acoperite de piatră. Pământul întreg se sufoca sub platoșa multicoloră a mozaicului.
Când întreaga planetă sucombă sub platoșa de piatră, Imperatorul rămase singurul supraviețuitor. Atunci avu posibilitatea să vadă mozaicul în imensa lui desfășurare. Giganticul mozaic, care încătușase planeta, îl reprezenta pe Imperator ghemuit, plângând.”
(fragment din Volumul „Mozaicul”)

„Autorul acestei cărți – trăitor în Gorj, la Târgu Jiu – scrie bine, e inteligent și are imaginație, calități ce nu se întâlnesc împreună la tot pasul; cartea Iui [Mozaicul] e o culegere de schițe și povestiri de factură fantastică, mai exact spus un aliaj de fantastic pur, de științifico-fantastic și realism magic, nu o dată «călit» la temperatura parabolei.” (Laurențiu Ulici. „România literară”, 1983)

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

 

 

Sari la conținut