anniversarium
______________
La mulți ani!
SPIRIDON POPESCU
_______________
STAU UNDEVA
Stau undeva, între sărut și piatră,
Ca într-un templu, construit anume
Pentru zeița păsărilor noastre,
Și sparg tăceri adânci, rostind un nume.
Se toarnă pași în cești de clorofilă,
Râvnind căldura tălpilor, Zenitul,
De la fereastra unui romb, crăpând-o,
Cu ochi de fontă soarbe infinitul.
ȘI CUM LĂUNTRUL MEU
M-am aruncat în mine îmbrăcat,
Fără să știu ce lac adânc e-n mine –
Puteam fi tras la fund și înecat
De nu-notam, probabil, foarte bine.
Lacul acesta îmi părea ciudat,
Nu pricepeam de loc de unde vine;
Abia târziu aflai cum s-a format:
Plouase peste lume cu suspine
Și, cum lăuntrul meu era mai jos
Decât lăuntrurile-nvecinate,
În el s-au adunat, vijelios,
Toate pâraiele învolburate.
DAR SĂ PRIVIM
Dar să privim lumina-n oceane scufundată,
Prin ochii de nisip ai peștilor de humă,
Cum n-or putea ajunge acolo niciodată
S-o tulbure copitele de brumă.
Cum nu vor fi nici ierburi, nici păsări n-or să fie
Din trupul ei să muște, din buza ei să soarbă –
Lumina din adâncuri va fi de-a pururi să vie
Așa cum cea din stele va fi de-a pururi oarbă.
