Alexandru A. Macedonski (14 martie 1854 – 24 noiembrie 1920)

 – Între vis și ideal –

Există momente în istoria unei literaturi când cineva îndrăznește să schimbe direcția vântului. Nu prin zgomot, ci prin vibrație. Alexandru Macedonski a fost acel spirit neliniștit care a mutat poezia românească din gravitatea romantică spre muzica subtilă a simbolului.
La el, versul nu descrie — sugerează. Nu afirmă — insinuază. Cuvântul capătă parfum, culoare, ecou. Supranumit „poetul rondelurilor”, Macedonski a preluat rafinamentul formelor franceze și l-a transformat într-o expresie proprie, delicată și sonoră. În rondelurile sale, repetiția devine respirație, iar melancolia — artă pură.
Poemul „Noapte de decemvrie” rămâne imaginea idealului urmărit până la sacrificiu, o alegorie a creatorului care nu renunță la vis. Prin revista Literatorul, Macedonski a apărat modernitatea și autonomia esteticului, într-o epocă dominată de convenții.
El a fost un poet al aspirației. Al distanței dintre real și absolut. Al luminii care pâlpâie, dar nu se stinge.
 Volumele sale pot fi redescoperite în colecțiile Bibliotecii Județene „Christian Tell” Gorj — acolo unde simbolul încă respiră.