GHEORGHE MAGHERU

(n. 8 aprilie 1802, Bârzeiu de Gilort, județul Gorj - d. 23 martie 1880, București)

 

Cei din neamul Magheru au ajuns în Gorj la jumătatea sec. al XVII-lea, venind din satul Vidra, com. Vârfuri, ținutul Hălmagiului (azi jud. Arad), de pe valea Crișului Alb. Ei s-au stabilit în anul 1665 în satul Câlnic de pe malul Gilortului, trcând munții de teama nobilimii maghiare la 1640 – 1650.

În anul 1775 este amintit în documente preotul Magheriu Ion, bunicul generalului Gheorghe Magheru, El s avut doi băieți: Șerban, ajuns ofițer, fără copii și Ion, ajuns preot, care a avut doi băieți și șase fete. Gheorghe, băiatul mai mic al preotului Ion, s-a născut în anul 1804, în curtea bisericii din Bârzeiu de Gilort, ajungând o personalitate istorică și socială a sec. al XIX-lea.

Gheorghe Magheru a îmbrățișat cariera armelor. În timpul Revoluției din 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, la vârsta de 17 ani. Un document al vremii a consemnat participarea lui Gh. Magheru, la 30 martie 1821, sub comanda polcovnicului Iordachi Hristofi la Revoluția lui Tudor Vladimirescu. Să-i curme lui Gheorghe aplecarea spre arme, părinții l-au căsătorit la vârsta de 19 ani cu Ancuța, fiica clucerului Hagi Gheorghe Pleșoian.

La 19 aprilie 1825 visteria Țării Românești a făcut cunoscut Isprăvnicatului Gorj – Gheorghe Magheru... a fost trecut în rândul feciorilor de boieri”. La 4 noiembrie 1826 Căimăcănia Craiovei l-a ”vornicit” pe Gheorghe să-i prindă pe ”frații întru hoții ai lui Panciu Crăciun”. Din ”vornicit” ăn prinderea hoților și apărarea de bandele turcești ce jefuiau Gorjul, Gh. Magheru a ajuns prin curaj și acte de vitejie capzimanul (comandantul) unui corp de armată propriu, format din panduri din zona Oltenia.

Căpitanul de panduri Gheorghe Magheru s-a distins în mod deosebit, prin patriotism și curaj, în războiul ruso-turc din 1828 – 1829 punându-se sub comanda generalului, rus T.P. Pahieu. După victoriile de la Tg-Jiu dobândite împotriva turcilor, Magheru i-a urmărit până la Plevna unde i-a înfrânt definitiv, fiind decorat de țatul Rusiei cu Ordinul ”Sfânta Ana în grad de cavaler”. În Castagrafia cu boierii Țării Românești la 1829”, Gheorghe Magheru a fost nominalizat ”vistier al doilea, șezător ăn Gorj”. În anii 1831 – 1833, el, și-a construit o cadsă în Tg-Jiu, s-a dedicat magistraturii și a locui aici până în 1846 când  fost numit ocârmuitor (prefect) de Romanați.

La izbucnirea mișcării revoluționare din 1848, Gheorghe Magheru a fost numit ministru de finanțe în guvernul provizoriu, apoi căpitan general al trupelor de dorobanți și panduri și inspector general al guardiilor naționale. După înfrângerea Revoluției de la 1848 și dizolvarea taberei militare de la Râureni (Vâlcea), pe care a condus-o, Magheru s-a exilat la Viena, unde a stat timp de nouă ani.

Revenit în țară la 20 august 1857 s-a dedicat unirii, fiind desemnat deputat al județului Gorj din partea ”clasei proprietarilor celor mari”, dar nu a fost ales în Adunarea legislativă a țării. În anul 1860, Gh. Magheru a fost ales deputat de Gorj, fiind reales în anii 1864 – 1868.

Cu ocazia Războiului pentr uindependență (1877) generalul Gh. Magheru a îmbărbătat pe ostași și a sprijinit armata română prin acțiuni de colectare de fonduri bănești. După război el a continuat activitatea parlamentară.

 

Gheorghe Magheru a decedat la 23 martie / 4 aprilie 1880 la București, iar la dorința sa a fost înmormântat la Tg-Jiu.

 

Marinoiu, Vasile - ”Gheorghe Magheru și Gorjul”, în vol. ”Generalul Gheorghe Magheru - in memoriam”, Ed. ”Rhabon”, Tg-Jiu, 2004;

Mischie, Nicolae - ”Gheorghe, general al Revoluției Române de la 1848”, în vol. ”Generalul Gheorghe Magheru - in memoriam”, Ed. ”Rhabon”, Tg-Jiu, 2004;

Serban, Al. Doru - ”Gheorghe Magheru - ocârmuitor, președinte al magistratului și și judecător în jud. Gorj”, în vol. ”Generalul Gheorghe Magheru - in memoriam”, Ed. ”Rhabon”, Tg-Jiu, 2004.

suplimentar:

Mihalache, Marin - ”Generalul Gheorghe Magheru”, Ed. Militară, 1969

Balintescu, Alexandru - ”Archiva Generalulului Gheorghe MAgheru: Catalog de documente. 1582 - 1880, Direcția Generală a Aehivelor Statului, 1968. 

Ed. Rhabon , General Gheorghe Magheru "In Memoriam", bicentenarul naşterii, Târgu-Jiu : 2004

Şomâcu, Cornel - Gheorghe Magheru văzut de contemporani (II)/, Vertical. Anul 8, nr.328, p.

 

Zestrea Magherilor la Muzeul de Istorie, 2011.09.01, ads Târgu - Jiu. nr.10, p.6

 

Visitors Counter

1135953
TodayToday447
YesterdayYesterday2123
This_WeekThis_Week2297
This_MonthThis_Month38392
All_DaysAll_Days1135953
Top