Biblioteca Județeană “Christian Tell” Gorj

Biblioteca Județeană “Christian Tell” Gorj

IOANA ANDREESCU

de | iul. 6, 2020 | Biografii

fotografie din volumul

fotografie din volumul lui Iordan Datcu cu dedicația autorului pentr uBiblioteca Județeană ”Christian Tell” Gorj, în 2010

”Cu remarcabile ecouri în Franța, proza originală și studiile de antropologie ale Ioanei Andreescu sunt puțin cunoscute în România, până în 1990 neapărând nici un rând despre ea. A tipărit, la Paris, două romane. Soleil aride (Grasset, 1972) și Discours sentimental (La Table Ronde, 1984), pentru acesta Societe de gens de lettres acordându-i Premiul ”Jeanne Boujassy”, și două cărți de antropologie socială și istorică, Mourir a l’ombre des Carpathes”, în  colaborare cu Mihaela Bacou (Payot, 1986), tradus și în italiană, Morire all’ ombra dei Carpazi, Dieci anni di indagine nella Romania rurale (Milan, 1991) și Ou sont passes les vampires? (Payot, 1997), reeditată în Petite bibliotheque Payot (2004). A colaborat cu alte studii la publicații pe riodice de renume: Buletinul Bibliotecii Române (Freiburg), Cahiers de litterature orale, Cahiers internationaux de sociologie, Etudes balkaniques et mediterraneens, Etudes roumanies et aroumanies, Mysteres.” (Iordan Datcu, Ioana Andreescu, eseu despre proza și studiile sale de antropologie”, Editura Grai și Suflet – Cultura națională., București, 2009)

 
Ioana Andreescu (24 ianuarie 1934, Stoina, judeţul Gorj) – prozatoare şi etnolog. Face liceul la Craiova, luându-şi bacalaureatul în anul 1953 şi urmează Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1953-1958), după care este angajată redactor la Editura pentru Literatură (1958-1972). În 1972 se stabileşte în Franţa, unde face studii de sociologie şi antropologie la Sorbona şi se specializează în sociologie la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales (1976-1980). Îşi dă doctoratul de al treilea ciclu în antropologie socială, cu teza La Sorcellerie au vingtieme siecle: pratiques magiques en Petite Valachie, conducător ştiinţific fiindu-i Paul Henri Stahl. Face parte in colegiul de redacţie al revistei „Cahiers de litterature orale”. În România a colaborat, între 1966 şi 1970, la revistele literare, cu nuvele şi fragmente de roman, debutând editorial cu volumul Soare sec (1968). În Franţa alternează proza propriu-zisă cu tipărirea de studii de antropologie socială şi istorică, între cele două paliere existând numeroase transferuri.

Romanul Discours sentimental (1984, Prix de la Societe des Gens de Lettres) narează drama unei tinere dintr-o ţară din est, câştigată, o vreme, de sloganuri comuniste şi de teze precum aceea a luptei de clasă ca motor al progresului. Cum tatăl tinerei fete refuză să se înscrie în gospodăria colectivă, eroina însăşi, care devenise între timp propagandistă, este socotită reacţionară şi are de suportat consecinţele. Textul romanului se transformă însă până la urmă într-o canava pe care se brodează tabloul tradiţiilor satului românesc. Comentatorii francezi ai cărţii au semnalat frumuseţea scriiturii şi au considerat romanul o „mină de cultură tradiţională, ţărănească literalmente pasionantă”, subliniind importanţa paginilor despre etosul satului românesc tradiţional.

În replică la discursul oficial din România anilor ’80, care socotea dispărute vechile practici magico-religioase, Andreescu constată în studiul Mourir a l’ombre des Carpathes, scris împreună cu Mihaela Bacou (1986), că, dimpotrivă, riturile funerare cunosc „o amplificare şi o inflaţie”, în sensul unui „pragmatism uluitor”, moartea trecând printr-un proces de desacralizare, iar vecinătatea ei devenind „prea familiară”.

În acest sens merge comentariul celor două autoare. La înmormântări se respectă, odată cu ceremonia religioasă, multe obiceiuri şi superstiţii. Moartea se arată a fi în lumea satelor o prezenţă familiară, sentimentul separării dintre cei vii şi cei morţi este „mai puţin intens”, iar legătura cu lumea de dincolo – una firească. A devenit concomitent tot mai marcată preocuparea de „gestionare” a morţii; o serie de slujbe contra plată, cerute preotului, şirul de pomeni făcute de cei vii pentru liniştea sufletului lor şi pentru asigurarea unei vieţi fără lipsuri dincolo, pregătirea unui „lăcaş” în lumea de apoi sunt practici obişnuite. Se înmulţesc şi se diversifică ofrandele mortuare, iar funeraliile capătă proporţiile unei „apoteoze sociale”.

Mircea Eliade nota, în urma relatărilor făcute de Andreescu, a cărei carte istoricul religiilor dorea s-o prefaţeze, că în satele româneşti din zona Olteniei s-a articulat „o nouă mitologie a morţii şi un nou sistem al riturilor funerare, greu de închipuit cu o jumătate de secol în urmă”, ceea ce reprezintă „o nouă creaţie spirituală a poporului”.

Cu remarcabile ecouri în Franța, proza originală și studiile de antropologie ale Ioanei Andreescu sunt puțin cunoscute în România, până în 1990 neapărând nici un rând despre ea. A tipărit, la Paris, două romane. Soleil aride (Grasset, 1972) și Discours sentimental (La Table Ronde, 1984), pentru acesta Societe de gens de lettres acordându-i Premiul ”Jeanne Boujassy”, și două cărți de antropologie socială și istorică, Mourir a l’ombre des Carpathes”, în colaborare cu Mihaela Bacou (Payot, 1986), tradus și în italiană, Morire all’ ombra dei Carpazi, Dieci anni di indagine nella Romania rurale (Milan, 1991) și Ou sont passes les vampires? (Payot, 1997), reeditată în Petite bibliotheque Payot (2004). A colaborat cu alte studii la publicații periodice de renume: Buletinul Bibliotecii Române (Freiburg), Cahiers de litterature orale, Cahiers internationaux de sociologie, Etudes balkaniques et mediterraneens, Etudes roumanies et aroumanies, Mysteres.

Opera literară

Soare sec, Bucureşti, 1968, ediţia (Soleil aride), traducere de Claude B. Levenson, Paris, 1972;
Discours sentimental, Paris, 1984;
Mourir a l’ombre des Carpathes (în colaborare cu Mihaela Bacou), Paris, 1986;
Ou sont passes les vampires?, Paris, 1997.…

Mission en Roumanie, monastère de Tismana, 1995. De droite à gauche : Ionana Andreesco, Sandra Larionescu, Geneviève Calame‑Griaule, la sœur supérieure du monastère, Aurélia Cosma, François Calame et Philippe Flaye
Référence papier
Ioana Andreesco, « Geneviève en Roumanie », Cahiers de littérature orale, 83 | 2018, 179-192.

Référence électronique
Ioana Andreesco, « Geneviève en Roumanie », Cahiers de littérature orale [En ligne], 83 | 2018, mis en ligne le 20 juin 2019, consulté le 25 mai 2020. URL : http://journals.openedition.org/clo/5009 ; DOI : https://doi.org/10.4000/clo.5009

Haut de page
Auteur
Ioana Andreesco
Anthropologue et écrivain, elle est membre-sociétaire de la Société des gens de lettres, elle a publié de nombreux ouvrages et articles sur l’Olténie (Roumanie), dont Où sont passés les vampires ?. Elle est membre du comité de rédaction des Cahiers de littérature orale depuis 1981.

Articles du même auteur
Micheline Lebarbier, 2011, Contes à rire de Roumanie. Facéties et histoires courtes [Texte intégral]
Paris, Karthala – Langues’O, coll. « Paroles en miroir », no 6, 285 p.
Paru dans Cahiers de littérature orale, 73-74 | 2013
La magie de la souillure dans la magie d’amour (Olténie, Roumanie) [Texte intégral]
Paru dans Cahiers de littérature orale, 71 | 2012
sursa: crispedia.ro 
Ioana Andreescu (1934), Ion Mocioi, Caietele „Columna” nr. 2, 3, 4/2011 pag. 36

Biblioteca Județeană “Christian Tell” Gorj
Calea Eroilor, numărul 23, Târgu Jiu, Gorj
Telefon: 0253/214.904
Email: bibliotell@yahoo.com
Suntem și pe Facebook
Locație – Google Maps

Evenimentele Bibliotecii

Vezi toate Evenimentele

Sari la conținut