ION POPESCU VOITEȘTI

”Nicăieri soarele nu răsare și nu apune mai frumos ca în Gorj; nicăieri murmurul apelor nu este mai armonios ca aici; nicăieri florile nu strălucesc mai viu și păsările nu cântă mai cu viers ca în Voitești”.

S-a născut la 18 noiembrie 1876 în Voitești, localitate din comuna Bălănești, județul Gorj.

 A urmat 5 clase primare la școala din satul natal, apoi gimnaziul la Târgu-Jiu. În anul 1888 a reușit ca  bursier la Liceul Carol I din Craiova, iar în anul 1895, după examenul de bacalaureat, s-a înscris la  Institutul  medico-legal din București, de la care s-a transferat la Facultatea de științe, secția științe  naturale a  Universității București. În anii studenției a fost inițiat ca specialist în mineralogie și petrografie  de cursurile  eminentului profesor Ludovic Mrazec și de lucrările practice ținute de Gheorghe Munteanu-  Murgoci.

 În anul 1895, Ion Popescu – Voitești a absolvit cu examen de licență Facultatea de Științe a  Universității București, secția științe naturale și Școala Normală Superioară, la care s-a pregătit pentru  desfășurarea activității didactice. Așa se explică activitatea profesională de început desfășurată de I.  Popescu – Voitești la școlile din Slatina, Gimnaziul ”Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu (1899 – 1903),  Liceul Tulcea (1903 – 1904), Școala Normală Cîmpulung Muscel (1904 – 1908), Liceul Buzău (1908 –  1910), licee din București (1910 – 1919). În perioada cât a lucrat în învățământ, Ion Popescu – Voitești a  continuat să efectueze cercetări geologice, însoțind pe prof. Mrazec ăn excursile din Carpații Meridionali,  dar a efectuat și numeroase studii personale . În anul 1907 ”Studiul geologic al Văii Argeșului începând mai jos de Boteni și până mai jos de Nămești” a fost răsplătit cu  premiul Hillel al Universității București. Tot în această perioadă Ion Popescu-Voitești s-a deplasat la Viena, unde a lucrat sub conducerea paleontologului Diener și tectonicianului Uhling. În anul 1909, în timp ce era profesor la liceele Gheorghe Lazăr și Matei Basarab din București, a fost numit geolog la institutul Geologic al României. În luna iunie 1910, a susținut la Paris, sub președinția lui Emil Haug, teza de doctorat cu lucrarea ”Contribution a l.etude stratigrafique du Nummulitique de la Depression Getique”. Conținutul savant al lucrării a contribuit la echivalarea la Sorbona, a diplomei de licențiat , obținută la București. Îndeplinindu-și îndatorirea cetățenească – patriotică, a luat parte la Campania militară din 1913, fiind rănit la Turtucaia, iar în perioada 1916 – 1919 a participat la războiul de reîntregire a neamului.

 În timpul războiului, când o parte din bogățiile naturale ale țării erau ocupate de inamic, guvernul l-a însărcinat pe geologul gorjean să identifice bogății minerale în Moldova, necesare în perioada de criză, determinată de război. Așa a fost descoperit masivul de la Sărata – Bacău, iar la sfatul lui Ion Popescu – Voitești, prin adîncirea sondelor existente, producția de țiței din exploatările Solonț și Moinești a sporit cu 10 vagoane pe zi.

Ion Popescu – Voitești și-a început cariera universitară în anul 1919, când, prin concurs, a fost numit profesor titular la Universitatea din Cluj și director al Muzeului de Geologie și Paleontologie al Universității. În anii 1930 – 1931, prof. Dr. I. Popescu – Voitești a ocupat postul de director al Institutului  Geologic al României, iar în anul 1936 s-a transferat la Facultatea de științe, catedra de geologie, din cadrul Universității București, unde a funcționat până la pensionare.

Activitatea de cercetare științifică a savantului cuprinde 136 de lucrări, care au constituit un aport esențial la dezvoltarea științei geologiei. Cele mai importante sinteze publicate au fost: ”Evoluția geologică paleogeografică a pământului românesc” (1936), considerată ”un grandios film al desfășurării genetice a României”; ”Privire sintetică asupra structurii geologice a subsolului Transilvaniei” (1929); ”Alcătuirea geologică a pământului românesc”, apărut postum în 1976, prin contribuția Institutului Geologic din București.

A contribuit la întocmirea studiului despre stratigrafia României, parte componentă a volumului ”Europa”, redactat de geologul L. Wagen.

Ion Popescu – Voitești a susținut comunicări, multe premiate, la congrese din țară și din străinătate (Bruxells – 1922; Londra – 1923; Cairo – 1924; Lvov – 1925; Madrid – 1926; Strasbourg – 1927; Liege – 1930; Praga – 1931; Paris – 1935 ș.a.) Recunoscându-i-se meritele științifice, Ion Popescu – Voitești a fost membru ori președinte la mai multe foruri științifice românești: Societatea Română de Geografie, Societatea Română de Științe București, Societatea de științe Cluj, Societatea Română de Geologie, Academia de Științe din România, Societatea Științifică ASTRA. A fost membru al Geologische Gesellschaft din Viena, Societe Geologique de Belgique ș.a.

Ion Poescu – Voitești s-a retras după pensionare la Voitești, unde a murit la 4 octombrie 1944, așa cum și-a dorit: ”Din Voitești am plecat, în Voitești am să mă întorc și acolo vreau să mor”.

 A contribuit, alături de directorul Gimnaziului ”Tudor Vladimirescu”, Iuliu Moisil, la elaborarea regulamentului de ordine interioară 

În liceu, a pregătit macheta pentru uniforma elevilor, a întocmit  primul Carnet al elevului, amândoi obținând de la Ministerul Instrucțiunii  Publice, aprobarea pentru înființarea Școlii de ceramică, precum și o  subvenție anuală de 3000 lei. S-a implicat în viața culturală a urbei,  susținând conferințe ăn cadrul șezătorilor muzical – literare ținute în  amfiteatrul Gimnaziului.

              În anul 1935 a publicat ”Privire generală asupra structurii și  evoluției morfologice și geografice a județului Gorj” (prima lucrare științifică  privitoare la evoluția geologică și morfologică a județului). Alte lucrări  tipărite: ”Oltenia privită din punct de vedere geologic, economic și minier”  (1943), ”Alcătuirea geologică a pământului românesc” ( operă fundamentală  scrisă la Voitești, apărută postum).

În memoria savantului, casa personală a fost transformată în casă memorială, aici găsindu-se expuse obiecte personale, lucrări publicate, o colecție paleontologică ș.a.

Bibliografie:

Huică, Ilie; Teotoi, Ion – ”Geologul Ion Popescu – Voitești – 100 de ani de la naștere”, Casa corpului Didactic, Tîrgu-Jiu, 1976;

Aremia, V.; Bobocescu. V. – ”Personalități gorjene de-a lungul istoriei”, Editura Fundației ”Premiile Flacăra”, București, 2000;

Huică, Ilie – ”In memoriam: Ion Popescu-Voitești”, în ”Litua”, nr. 7, Târgu_Jiu, 1997;

Maxim, Ion – ”Profesorul Voitești”, în ”Transivania”, nr.  76, Sibiu, 1945.

Șerban, Al. Doru – ”Vremelnic trecători prin Gorj”, Edituras Măiastra, Târgu-Jiu, 2008