„A fost Agatha Christie a României RODICA OJOG – BRAȘOVEANU”. Rodica Ojog-Brașoveanu ( n. 28 august 1939- d. 2 septembrie 2002)

În inima Bucureștiului, pe 28 august 1939, s-a născut Rodica Ojog-Brașoveanu, una dintre cele mai iubite voci ale literaturii române contemporane, o scriitoare care a știut să îmbrace inteligența în frumusețea povestirii și să facă din literatură un joc al spiritului, dar și o lecție de viață.
Scrisul său, plin de culoare și finețe, a rămas ca o mărturie a imaginației românești, dar și a unei minți care a înțeles subtilitățile societății. În paginile sale se păstrează nu doar personaje și întâmplări, ci și memoria unui timp, oglindit cu luciditate și umor.

Rodica Ojog-Brașoveanu este o figură fascinantă în literatura română. La început, a studiat Dreptul și apoi a profesat avocatura, însă după un debut spectaculos cu romanul Moartea semnează indescifrabil (1969) s-a dedicat exclusiv scrisului. Cunoștințele juridice i-au ajutat enorm în construirea intrigilor din romanele ei. Cel mai cunoscut personaj al său  este Melania Lupu, “o bătrânică gingașă, cu grații și sfiiciuni de fetiță, în spatele cărora se ascunde o minte ageră și apetituri de gangster” , cum singură a susținut,  complet atipică pentru genul polițist din acea perioadă. Seria cu Melania Lupu a făcut-o celebră. Ojog-Braşoveanu a recunoscut că în creionarea personajelor și subiectelor se inspira din cele mai neașteptate situații, parte din ele provocate deliberat. “Personajele mele sunt de obicei mixture între personaje reale și cele create de imaginația mea”.

Atunci când, pentru o perioadă scurtă, 1975-1976, romanul polițist a intrat într-un declin datorat cenzurii, Rodica Ojog-Braşoveanu s-a orientat către romanul istoric, axându-se pe evenimente din vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu, evenimente transpuse în cinci romane  la care a lucrat enorm și  a studiat un număr impresionant de materiale documentare la institutul Nicolae Iorga.

La Biblioteca Județeană „Christian Tell” Gorj, cărțile sale continuă să respire și să vorbească, transformându-se în punți între generații. Biblioteca devine astfel nu doar un loc al lecturii, ci și un sanctuar al memoriei românești, unde fiecare volum păstrează vie identitatea noastră culturală.
Prin Arca memoriei, ne asumăm bucuria și responsabilitatea de a aduce în prim-plan aceste figuri luminoase, pentru ca moștenirea lor să rămână vie și să inspire. Cunoașterea și memoria, odată adăpostite în bibliotecă, devin bogățiaunei comunități care știe să nu uite!