Similitudine între Dragobete și Valentine’s Day

Gorjul este o zonă încărcată de tradiții și de superstiții, o regiune care a păstrat intacte datinile străbune, timp de secole întregi.

Una dintre cele mai frumoase sărbători laice practicată cu mândrie și cu pasiune de gorjeni este aceea a Dragobetelui, cunoscută și sub numele de „Sărbătoarea Iubirii”. Despre Dragobete, tinerii spun că ar fi varianta autohtonă a Valentine’s Day („Ziua Îndrăgostiților” la americani, împrumutată cam peste tot în lume). Mulți dintre ei nu cunosc însă originalitatea și frumusețea obiceiurilor arhaice moștenite din generație în generație, ce leagă satul românesc și conceptul de „dragoste” de data de 24 februarie.

În căutarea unui răspuns, etnologul sălăjean Camelia Burghele propune o paralelă între „o zi a Sfântului Valentin, total străină de cultura autohtonă” şi „o zi a Dragobetelui, greu şi dificil recuperată dintr-o memorie colectivă orală cam îndepărtată şi cam fragilă”, identificând punctele tari şi punctele slabe, oportunităţile şi riscurile. „Două oferte ispititoare, dar aproape la fel de lipsite de conţinut: pe de o parte o sărbătoare occidentală preluată artificial, sub influenţa trendului de globalizare şi europenizare, pe de alta, una românească, tradiţională, dar specifică unui număr relativ mic de zone, în special din sudului teritoriului „, spune etnologul.

Potrivit spuselor sale, Valentine`s Day, o sărbătoare declarată a dragostei, un soi de zi a îndrăgostiţilor, nu este dublată de referinţe paradigmatice din cultura tradiţională românească. De cealaltă parte, Dragobetele, celebrată în 24 februarie, are atât valenţe erotice – recunoaşterea sentimentului de dragoste între fete şi feciori, cât şi legate de fertilitatea câmpului – asigurarea rodului. Sărbătoarea românească exploatează simbolul păsărilor, ca trimişi sau mesageri ai cerului, acum fiind perioada în care se împerechează păsările nemigratoare şi, prin similitudine, logodna oamenilor, care va pune bazele cuplului. Un alt simbol folosit acum, susţine Camelia Burghele, este cel al ultimei zăpezi, fetele adunând ultimele petice de zăpadă – denumită a zânelor – cu care se spălau pentru a rămâne albe şi frumoase.

Vom vedea că, în ciuda diferențelor legate de culturile pe care le reprezintă și a comercialității care învăluie în prezent Valentine’s Days, sărbătoarea autohtonă de pe 24 februarie și cea occidentală de pe 14 februarie comportă câteva similitudini.

O primă similaritate între cele două festivități constă chiar în ideea lor de bază, și anume preaslăvirea dragostei și a îndrăgostiților. Aceștia din urmă sunt, încă din timpuri străvechi, favoriții divinității – cei mai fericiți oameni de pe Pământ. Iubirea este nucleul ambelor sărbători, este motivul pentru care acestea au fost inventate.
A doua asemănare majoră se referă la cele două ființe fabuloase cărora le-au fost închinate atât Valentine’s Day, cât și Dragobetele. Sărbătoarea catolicilor gravitează în jurul adevăratului Sfânt Valentin, un preot roman creștin din secolele II-III d.Hr., care cununa pe ascuns cupluri în religia creștină, pe timpul împăratului Claudiu al-II-lea, fiind persecutat și condamnat la moarte din această cauză. Totodată, sărbătoarea românească a iubirii îl are în centru pe Dragobete, despre care circulă două legende diferite. Unii etnologi și cercetători susțin că Dragobete ar fi fost fiul Babei Dochia, pe când alții consideră că el ar fi fost mai degrabă un zeu al fertilității în cultura geto-dacică. Tradus din slava veche, termenul „Dragobete” semnifică „a fi drag”.
Pe vremuri era sărbătoare mare în satele din România în fiecare 24 februarie, când se spune că păsările îşi găsesc perechea şi îşi fac împreună cuiburi noi. Tinerii se adunau în faţa bisericii şi profitau de ocazie ca să îşi facă publică iubirea sau ca să lege relaţii noi. Îmbrăcaţi în haine populare de sărbătoare, plecau apoi să caute ghiocei şi se spunea că cei care participau la sărbătoare erau feriţi de boli tot anul. În jurul prânzului fetele plecau în fugă înapoi, înspre sat, iar băieţii alergau după ele, încercând să le prindă şi să le sărute. Dacă fata accepta sărutul, acesta era considerat un echivalent al logodnei – de aici vine şi celebra strigătură: Dragobetele sărută fetele.

Fetele strângeau în seara de dinainte de Dragobete zăpada netopită, numită şi zăpada zânelor, iar apa o foloseau pe tot parcursul anului pentru descântece de dragoste şi ca să se spele cu ea pe faţă, să-şi păstreze tinereţea şi frumuseţea. Busuiocul sub pernă era şi el nelipsit în cazul tinerelor necăsătorite, ca să le indice în vis ursitul.

„Valentine`s Day promovează un soi de ritual, dar trişat, al căsătoriei şi nunţii, al consfinţirii relaţiei de cuplu dar nu neapărat reală, ci doar teatrală. Acum se încheie căsătoriile de probă, în fapt căsătorii mimate sau chiar căsătorii trucate; se instituie, practic, jocul de-a căsătoria, pentru că o astfel de căsătorie poate fi repetată în fiecare an, de Dragobete, cu un alt partener. O trecere în revistă a promovărilor mediatice atestă: căsătorii de probă, în tramvai, în metrou, în parc, pe Muntele Găina, la Castelul Bran, declaraţii de dragoste la televizor, în direct, on line; efectul unor astfel de demersuri este diluarea ideii de căsătorie şi diminuarea importanţei sociale şi private a acesteia”,explică etnologul sălăjean.

La polul opus, Dragobetele nu are manifestări rituale: nu se fac descântece specifice, scenarii cu componentă rituală: „Dragobetele, Zburătoritul sau Drăgostiţele sunt denumiri care trimit direct către un moment augural al manifestării sentimentului de dragoste între tinerii satului tradiţional. Totuşi, formarea cuplului avea nevoie şi de încuviinţarea părinţilor, rolul sărbătorii fiind doar cel de semnalare a viitoarelor cupluri; de fapt, emblematic era sărutul simbolic de Dragobete şi de aceea se spunea: Dragobete/Sărută fete„.

„Asistăm la alterarea tradiţiei”

În opinia Cameliei Burghele varianta occidentală a devenit extrem de vizibilă mai ales ca urmare a eforturilor intense ale comercianţilor care au speculat la maxim mesajul de dragoste, a marketingului agresiv, desfăşurat sub devize gen „nimic nu e prea scump când e vorba de iubire”, şi a promovării prin mass-media. Sărbătoarea românească, în schimb, a fost reinventată forţat: „Actualizarea sărbătorii de Dragobete se încadrează în noul tip de sărbătoare urbană, petrecută cu bere, mititei şi grătare, pe ritm de manele, fără să mai aibă multe reprezentări comune cu Dragobetele tradiţional. Asistăm la alterarea tradiţiei sau la învecinarea total deplasată a acesteia cu kitsch-ul şi distorsiunea culturală”, punctează sursa citată.

           Dragobete vs Valentine’s Day

           Dacă, la bază, cele două sărbători au aceeași idee – cea de a sărbători iubirea dintre doi oameni, în rest diferentele de a marca respectiva zi sunt majore.

           În timp ce în cazul Valentine’s Day se punea și se pune în continuare mai mult preț pe gesturile romantice, cele care să arate iubirea ce și-o poartă, la Dragobete era mai degrabă o ocazie de a peți pe cineva.

           În cazul sărbătorii românești s-a ținut mult la tradiții și superstiții, astfel încât odată cu mutarea multora dintre tineri în orașe și cu schimbarea felului de a relaționa, Dragobetele și-a pierdut din însemnătate și a fost dat uitării de mulți dintre tineri.

Astăzi, superstițiile și datinile strămoșești se pierd adesea în uitare, când tinerele generații preferă mai mult să trăiască clipa decât să citească și să-și amintească despre trecut. Și dacă trecutul este mai romantic prin definiție, mai profund și mai bogat din punct de vedere cultural, prezentul, sufocat de superficialitate, tinde să se lase copleșit de consumerismul orchestrat de globalizare.

___________________

Anca Vintilă