SPIRIDON POPESCU (4 septembrie 1952)

*Poetul care a știut să transforme locul natal în dor și cuvântul în apropiere

Spiridon Popescu este unul dintre acei scriitori care nu au nevoie de gesturi mari pentru a rămâne aproape de oameni. Poezia sa își găsește forța în sinceritate, sensibilitate și în acea legătură profundă dintre om, loc și amintire.
Născut în Gorj, domnul Spiridon Popescu a rămas mereu legat de spațiul care i-a dat începuturile, de oamenii și întâmplările care i-au modelat sensibilitatea. În scrisul său se întâlnesc emoția, reflecția și dragostea pentru locurile pe care, oricât am pleca, le purtăm cu noi.
Poezia lui se apropie de cititor cu discreție, asemenea unei amintiri care revine atunci când nu te aștepți. Este o poezie despre ceea ce rămâne: rădăcini, oameni, iubire, trecerea timpului și dorul de acasă.
Pentru Biblioteca Județeană „Christian Tell” Gorj, întâlnirea cu scriitorul , dar mai presus de toate Omul – Spiridon Popescu are o însemnătate aparte. El nu este doar un autor prezent în colecțiile bibliotecii, ci un om de cultură care a transformat apropierea de bibliotecă într-o adevărată legătură cu comunitatea.
Prin colaborările sale și prin prezența sa constantă în viața culturală a Gorjului, a devenit parte din povestea vie a bibliotecii, din acel dialog frumos dintre carte, scriitor și cititor. Poate că acesta este unul dintre cele mai frumoase feluri în care literatura rămâne vie: atunci când scriitorul nu rămâne doar între coperțile unei cărți, ci vine în mijlocul oamenilor, le vorbește, îi ascultă și devine parte din memoria locului.
În Arca Memoriei, Spiridon Popescu își găsește un loc firesc — printre scriitorii care au făcut din Gorj nu doar un spațiu geografic, ci un loc al sufletului.