17 OCTOMBRIE: „Libertatea înflorește în zonele temperate; nu supraviețuiește credinței arzătoare a profeților și a mulțimilor ”. (Raimond Aron)

„Libertatea înflorește în zonele temperate; nu supraviețuiește credinței arzătoare a profeților și a mulțimilor ”.

RAYMOND ARON

Filozof, sociolog si politolog francez renumit(1905–1983). A studiat filozofia la prestigioasa Ecole Normale Superieure din Paris (1924–1928), unde a fost coleg cu Jean-Paul Sartre.
Spre deosebire de Sartre, care a alunecat spre extrema-stanga (Aron il numea mon frere ennemi), a fost un conservator prudent si un analist critic al societatii liberale, poate cel mai lucid politolog al Frantei din a doua jumatate a secolului XX.

„Nu există ucenicie pentru nenorocire. Când ne lovește, mai avem tot de învățat.”

 

 

 

 

 

 

 

GHEORGHE ȚIȚEICA
(1873-1939)
S-a născut la Drobeta Turnu-Severin pe data de 4/17 octombrie 1873. Studiile liceale le face la Craiova iar cele universitare la Bucureşti avându-i ca profesori pe Spiru Haret, David Emmanuel, Constantin Gogu. În 1895 Ţiţeica îşi ia licenţa şi este numit profesor la seminarul Nifon. Curând însă a fost numit în învăţământul superior. Din economiile făcute izbuteşte să plece la Paris unde îşi reface în primul rând licenţa la Şcoala Normală Superioară, fiind clasificat primul. Imediat după susţinerea tezei de doctorat la Sorbona se întoarce în ţară; Gh. Ţiţeica este al cincilea român doctor în matematici al Universităţii din Paris, după Spiru Haret, David Emanuel, Const. Gogu şi N. Coculescu.
Întors în ţară, Ţiţeica este numit, în 1900, la Universitatea din Bucureşti, ca profesor la catedra de geometrie, la care a funcţionat aproape 40 de ani, trecând prin toate gradele: suplinitor, agregat, definitiv. Începând din 1928 Ţiţeica a funcţionat şi la Politehnica din Bucureşti, ca profesor de analiză. Din 1913, urmând lui Spiru Haret, este membru al Academiei iar din 1929, secretar general. A fost decan al Facultăţii de Ştiinţe, preşedinte al Societăţii de Ştiinţe, vice preşedinte al Societăţii Politehnice, membru, apoi Preşedinte al Consiliului Permanent (pe atunci cel mai înalt for) al Ministerului Instrucţiunii Publice; de asemenea, a fost membru al Societas Scientiarum Varsoviensis, la Société de Sciences de Liège, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Maryland şi doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia.
Activitatea ştiinţifică: Cercetările matematice ale lui Gheorghe Ţiţeica sunt legate de reţelelor din spaţiul cu n dimensiuni, definite printr-o ecuaţie a lui Laplace. Este creator al unor capitole din geometria diferenţială proiectivă şi afină, unde a introdus noi clase de suprafeţe, curbe şi reţele care – la propunerea lui G. Loria (1862-1954) – îi poartă numele. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară şi de popularizare a ştiinţei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieţi, a contribuit la ridicarea nivelului învăţământului matematic din România. Este considerat, alături de Ion Ionescu, Andrei Ioachimescu şi Vasile Cristescu, unul din stâlpii revistei Gazeta matematică. Împreună cu G.G. Longinescu a publicat revista Natura iar revista „Mathematica” l-a avut, alături de D. Pompeiu, ca redactor şef. A decedat pe 5 februarie 1939, în vârsta de 65 de ani, în plină activitate.

____________

Evenimente
1346: Bătălia de la Neville’s Cross: Regele David al II-lea al Scoției este capturat de Eduard al III-lea al Angliei în apropiere de Durham și închis în Turnul Londrei timp de 11 ani.
1604: Astronomul german Johannes Kepler a observat în constelația Ophiuchus Supernova din 1604 (“Steaua lui Kepler”). El a publicat mai târziu concluziile sale în cartea De Stella nova in pede Serpentarii.
1777: Bătălia de la Saratoga: Trupele americane, comandate de generalul Gates, le-au învins pe cele britanice conduse de generalul Burgoyne.
1912: Bulgaria, Grecia și Serbia declară război Imperiului Otoman în Primul Război Balcanic.
1933: În urma preluării puterii de către naziști în Germania, Albert Einstein s-a refugiat în Statele Unite ale Americii.
1957: Scriitorul francez Albert Camus primește Premiul Nobel pentru Literatură.
1979: Maica Tereza primește Premiul Nobel pentru Pace datorită acțiunilor de sprijinire a săracilor din Calcutta, India.
Nașteri
1813: Georg Büchner, scriitor german (d. 1837)
1853: Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, mama reginei Maria a României (d. 1920)
1873: Gheorghe Țițeica, matematician român (d. 1939)
1904: Dinu Bădescu, tenor român (d. 1980)
1905: Alexandru Dima, critic și istoric literar român (d. 1979)
1915: Arthur Miller, scriitor american (d. 2005)
1918: Rita Hayworth, actriță americană (d. 1987)
1920: Montgomery Clift, actor american de film (d. 1966)
1942: Dumitru Puzdrea, politician român
1946: Adam Michnik, scriitor polonez
1946: Drusilla Modjeska, scriitor australian
1972: Eminem (n. Marshall Bruce Mathers III), rapper, artist, cantautor și actor american
Decese
1841: Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg, străbunica regelui Carol I al României (n. 1760)
1849: Frédéric Chopin, muzician și compozitor polonezo-francez (n. 1810)
1887: Gustav Robert Kirchhoff, fizician german (n. 1824)
1904: Ștefan Petică, poet român (n. 1877)
1967: Carl Sandburg, poet și prozator american (n. 1878)
1976: Franz Altheim, istoric și filolog german, membru de onoare al Academiei Române (n. 1898)
1983: Raymond Aron, filosof, sociolog și politolog francez (n. 1905)
1988: Anthony A. Hoekema, teolog american născut în Tările de Jos (n. 1913)
2008: Gheorghe Pavelescu, etnolog și folclorist român (n. 1915)
2017: Danielle Darrieux, actriță franceză (n. 1917)
ȘTEFAN PETICĂ

(n. 20 ianuarie 1877, Bucești, Județul Galați – d.17 octombrie 1904, Bucești) a fost întâiul poet simbolist declarat, cum spunea George Călinescu.
Provine dintr-o veche familie de țărani răzeși, având ca părinți pe Enache (Ianache) Petică și pe Catinca Petică. Studii primare (în satul natal), gimnaziale (la Tecuci), liceale (la Brăila), unde își afirmă înclinația pentru literatură și o orientare politică social-democrată. Intelectual autodidact, poliglot, cu preocupări multidisciplinare umaniste în literatură (franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă, de unde a efectuat traduceri), filozofie, sociologie, antropologie, astronomie, istoria artei, finalizate cu comentarii literare, articole, studii, note, recenzii pertinente și incisive. A efectuat documentare specializată, achiziționând cărți și publicații de la diverse edituri de marcă din România, Italia, Franța, Anglia și Germania. Și-a asigurat singur existența, practicând cu succes jurnalistica politică și literară, îndeplinind – între anii 1898-1904 – funcțiile de ziarist acreditat la „Capitala” (1898), prim redactor la „L’Echo de Roumanie. Journal Conservateur” (1902), secretar de redacție la „Literatorul” (1899) al lui Al. Macedonski, redactor la „România Jună” (1900) și „Economia națională”.
Desfășoară o intensă activitate publicistică la revistele: „Lumea nouă” (între 1896-1898), cultivând o amiciție trainică cu poeții George Tutoveanu și Ilarie Chendi, cu viitorul prozator Jean Bart, cu militanții socialiști – profesorul Ioan Nădejde și gălățeanul I. C. Atanasiu (plecat apoi la liberali), a sprijinit activ revendicările țăranilor și înființarea cluburilor socialiste la sate. Din 1900, se retrage definitiv, în urma presiunilor autorității politice, dar a activat în cadrul Ligii pentru unitatea culturală a românilor.
În anii 1902-1904 a fost student la Facultatea de Litere și Filozofie, în timpul decanatului eminentului profesor Ioan Bogdan. Bun cunoscător al operei unor iluștri literați germani (R. Wagner, Stefan George, Hugo von Hoffmanstall, Maeterlinck), francezi (Alfred Vallette, St. Mallarmé), englezi (Moore, Lord Tennyson), ruși (Turgheniev, Lev Tolstoi, Pușkin, Lermontov) și maghiari (Al. Petöfi), din care a efectuat traduceri. A utilizat pseudonimele literare Stephan Petică, Ștefan, St. P., Sentino, Trubadur, Caton, Fanta-Cella, M. Pall, Sapho, Erics, Narcis, Senez, P. Stiopca, Step., Stepen, S. Considerat ca un intelectual precoce, un selfmademan, care promitea o operă literară de substanță, deschizător de drum în literatura simbolistă, îndeosebi după apariția volumului de poeme „Fecioara în alb” (București, 1902), fiind „primul poet simbolist autentic, teoreticianul profund și subtil al noului curent literar, <Simbolismul românesc>, fenomen component și sincron cu cel european, avangardist și care precede pe confrații literari, Al. Macedonski, și urmat de Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, G. Bacovia, N. Davidescu și gălățenii Alfred Moșoiu și Eugeniu Ștefănescu-Est.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Cântec de toamnă

Încet se stinge în pădure
Seninul zilei care moare
Și-abia de mai străbat, stinghere,
Plăpânde, razele de soare.

Astfel în inimă-mi pierit-a
Căldura altor vremi mai bune
Și rar de mai străbate-o rază
A unui soare ce apune

(Bucești)