DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: ALPHONSE DE LAMARTINE – ”Experiența este singura profeție a omului înțelept. „

Lamartine peint par François Gérard en 1831
(Versailles, châteaux de Versailles et de Trianon).

(numele complet Alphonse Marie Louise Prat de Lamartine; n. 21 octombrie 1790, Mâcon, Franța – d. 28 februarie 1869, Paris, Franța) a fost un poet, scriitor și politician francez, care a contribuit la întemeierea celei de-a doua republici și la continuarea Tricolorului ca steag al Franței.
Lamartine și-a făcut intrarea în domeniul poeziei printr-o capodoperă, Les Méditations Poétiques (1820), și s-a trezit faimos. Alături de Victor Hugo și de Alfred de Vigny, a fost unul dintre inițiatorii poeziei romantice franceze.
A scris o poezie a emoțiilor delicate, spiritualizate, remarcabilă prin lirismul melancolic și contemplativ, datorat aspirației nostalgice către timpul trecut, retrăirea elegiacă a iubirii, consonanța dintre natură și starea sufletească a eului liric.
A fost numit Cavaler al Legiunii de Onoare în 1825. A lucrat pentru ambasada Franței în Italia între 1825 și 1828. În 1829, a fost ales membru al Académie Franceze. A fost ales deputat în 1833. În 1835 a publicat „Voyage en Orient”, o relatare strălucitoare și îndrăzneață a călătoriei pe care tocmai o făcuse, în luxul regal, în țările din Orient și în cursul căreia a și-a pierdut singura fiică. De atunci s-a limitat la proză.
A publicat volume despre cele mai variate subiecte (istorie, critică, confidențe personale, conversații literare) mai ales în timpul Imperiului, când, retrăgându-se în viața privată și devenind prada creditorilor săi, s-a condamnat la ceea ce el numește „greu literar” – munceste pentru a exista și a-și plăti datoriile ”. Lamartine și-a încheiat viața în sărăcie, publicând în rate lunare ale ”Cours familier de littérature” pentru a se întreține. a murit la Paris în 1869.(https://www.goodreads.com/)