Meniul Principal
Ultimele Articole
Logare Platformă
Statistici Website
Vizitatori: 8136
ANNIVERSARIUM – LA MULȚI ANI, MIRCEA BÂRSILĂ! / 70
Poetul Mircea Bârsilă, născut la 19 octombrie 1952, în satul Cârciu, comuna Văgiuleşti, Judeţul Gorj.
Prof. univ. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Piteşti.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România
MMMMMMMMMMMMMMMMMMM
„O menţiune aparte merită discursul liric de mare rafinament imagistic al lui Mircea Bârsilă, nou «miliardar de imagini», ca pe vremuri Ilarie Voronca, numai că deloc interesat de «ritmul epocii», ci întors, dimpotrivă, cu o emoţie profundă, către miracolul mereu redescoperit al lumii simple, elementare.
Datul livresc, prezent adesea în versuri, apare acolo parcă pentru a spori pregnanţa senzaţiei fragede, ca un element oarecum auxiliar, astfel încât dimensiunea «intelectuală» a sintaxei poemului nu apare deloc constrângătoare şi sterilizantă pentru tandreţea de sorginte franciscană a întâmpinării lumii.” (Ion Pop)
“Poetul și-a găsit identitatea lirică înca de la prima lui carte și a rămas în continuare el însuți, cu o consecvență numai aparent contrazisă de mișcarea de flux și reflux a inspirației. Volumele sale au o impresionantă unitate stilistică și formează un tot, fără să sufere de manierism.
Cele mai multe dintre poeme sunt descrieri ale unor peisaje rustice și aduc aminte prin concretețe, prin sugestia de materialitate grea a lumii, prin crearea unei atmosfere lirice încă de la primele versuri de priveliștile lui Fundoianu. Aceleași poeme însă pot evoca unui critic literar jocul de limpezimi din poezia lui Blaga, întrucât peisajele descrise lasă să se vadă prin ele, ca și cum ar fi radiografiate de sensibilitatea mistică a poetului. Combinația de realism și spirit vizionar (…) conferă o indestructibilă originalitate poeziei lui Mircea Barsilă.” (Alex. Stefanescu)
BBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBB
În fiecare seară
Puţini, foarte puţini bănuiesc ce înseamnă
să te culci fericind vrăbiile. Cheia răsucită în uşă
de două ori,
lampa dată la infinitiv
şi lătrăturile de peste noapte: îndepărtatele
lătrături ale sălbăticiunilor psihopompe.
Ferice de vrăbii: n-au zei
şi nu le ia niciodată interviuri păianjenul:
uriaşul păianjen în caftan egiptean.
Ferice de ele: nişte firimituri, nişte mici ancore
ţiându-mă, în fiecare seară,
să nu mă arunc pe fereastră – într-un gol şi mai mare.
Lampa dată la infinitiv,
cheia răsucită în uşă de două ori
şi repetatele coşmaruri cu substrat arhaic, păgân:
se face că mi s-a furat din nou colivia
în care îmi ţin umbra.Se face că patul în care dorm
este izbit, toată noaptea, aproape ritmic,
de găleata unei fântâni. Puţini, foarte puţini bănuiesc
ce înseamnă să te culci fericind vrăbiile:
n-au zei şi poate nici nu ştiu că sunt vii
în această betonieră în care ne învârteşte soarele.
Domnul administrator
Singurătatea – adevărata singurătate – începe
abia când îi vezi aievea balegile de vită mare şi blândă
prin apartamentul cu trei camere. Îi aduci iarbă
într-un geamantan vechi, o adăpi, seară de seară în cada
emailată. Asemenea braţelor unei cruci: lungile coarne
cu vârful plesnit
ale acestei prezenţe pe care nu o vezi decât tu. Îl rogi
pe domnul administrator al blocului să te scrie cu două
persoane în registrul său, dar acest nemernic,
pentru că nu poţi să-i spui altfel, se uită la tine pieziş.
Îi arăţi balegile şi el te sfătuieşte să te odihneşti mai mult
sau de invită, condescendent, la o bere. Adevărata
singurătate începe abia când îi simţi aievea prezenţa
de vită mare şi blândă, în apartamentul ticsit cu volume
de poezii – mai ales poezii de dragoste.
Îi aduci iarbă într-un geamantan vechi
şi urmăreşti, până târziu, împreună cu ea, filmele
şi emisiunile, una mai proastă decât alta, la televizorul
aşezat
pe colţ, în sufragerie, între leandrul de la fereastră
şi tabloul din perete, dăruit cândva de un amic, şi în care
un nou Sfântul Gheorghe omoară iarăşi balaurul.
Plase de pescuit
Plase de pescuit azvârlite în apă :
capetele nostre în rugăciune aplecate,
ştiu, ştiu, cuvântul peşte este începutul apei,
cu un evantai de începuturi îşi face răcoare pământul,
cu mine, cu tine .
Cu ce ai putea tu să mă ajuţi, femeie tânără ?
nu există nici o oglindă în care să apar aşa cum aş vrea eu,
de nevăzut în întuneric, în vidul nopţii,
întunecata orchestră alcătuită din făpturi demonice.
Capete în rugăciune aplecate –
şi panglicile din coji de tei ale sufletelor noastre,
în timpul vijeliilor ivite din senin :
acele scurte vijelii interioare .
Eram tânăr, un adolescent
bărbierindu-se o dată la câteva săptămâni,
când toate felinarele aprinse
şi toate lămpile şi opaiţele din carnea femeilor
au fost înlocuite cu becuri electrice.
Era pe când orice poiană verde
trecea în ochii mei drept o femeie goală.
Plase de pescuit azvârlite în baltă,
pe terenul de fotbal din pantoful meu din stângul ninge
şi tristeţea a toate acestea, fraţi moruni,
şi tristeţea a toate acestea, frate nor .
Email: bibliotell@yahoo.com
Evenimentele Bibliotecii
Vezi toate Evenimentele