ARCĂ DE MEMORIE: EMINESCU ÎNTRE FILE, CHIP ȘI GÂND

„Pădurea e tot verde, frunzișul tot nu piere,

Dar lumea-i ca un cântec cu glasul stins de jale —

Și toate sunt de-a pururi, și numai eu nu-s oare

Decât o umbră veche ce bate-ncet din vale?”… (Melancolie)

În acest colț digital de suflet – Arca memoriei – îl celebrăm pe Mihai Eminescu nu doar ca pe Poetul Național, ci ca pe un univers în sine. Îi păstrăm amintirea nu în monumente de piatră, ci în cărțile vechi cu cotorul adormit, în chipul nemișcat dintr-un tablou și în scrisul său frământat, păstrat în pagini ce par să mai tresară.

Eminescu n-a fost doar făuritorul cuvintelor nemuritoare. A fost gânditorul cu privirea în viitor, publicistul care a tăiat adânc în realitate, visătorul unei Românii ideale. Din tot ce a scris și a fost, s-a născut o constelație. Iar steaua lui luminează încă – nu pe cer, ci în cărți, în școli, în fiecare dintre noi.

În manuscrise, versul se naște ca o respirație grăbită, ca o idee prinsă între două bătăi de inimă. În fotografie, privirea lui e deopotrivă senină și sfâșiată, ca un gând neterminat. Iar în versuri… Eminescu e viu. Nu trecut. Prezent profund.

Vă invităm să pășiți în această arcă tăcută dar vie, unde cărțile vorbesc, iar chipul lui Eminescu, asemenea unei statui de lumină, veghează peste cuvintele limbii noastre.

Eminescu nu moare. Trăiește în biblioteci, în șoapte, în sufletul limbii române, în fiecare carte deschisă cu emoție, în copiii care învață să spună: „Ce te legeni, codrule…”… Trăiește oriunde limba română se rostește cu inimă.

Această amintire desăvârșită este una care nu se stinge.

#Cultura se clădește din memorie, iar memoria ne face neam!#

#Biblioteca Județeană”ChristianTell”Gorj#15 iunie-Ziua lui Eminescu#Citim Eminescu#MemoriaCulturii#Versurinemuritoare#Chipulpoetului#Patrimoniu cultural#Eminescu pentru toți#Limba română#Moștenire literară#