AUGUSTIN BUZURA (22 septembrie 1938 – 10 iulie 2017)

„Nu e nimic mai important decât salvarea spiritualității unui popor” (Augustin  Buzura)

Există scriitori care descriu o epocă. Și există scriitori care o obligă să se privească în oglindă. Augustin Buzura a aparținut celei din urmă categorii.
Născut la 22 septembrie 1938, la Berința, în Maramureș, Buzura Augustin a fost prozator și academician, una dintre marile conștiințe ale literaturii române contemporane. Academia Română îl evocă drept un scriitor de mare rafinament intelectual, preocupat de abuzurile și absurditatea regimului comunist și de apărarea demnității umane.
Literatura lui este construită în jurul unor întrebări dificile: cât poate suporta omul, cât poate ascunde o conștiință și cât de mult poate rezista adevărul într-o lume care încearcă să-l deformeze?
Buzura a scris despre oameni aflați în fața propriilor limite, despre compromis, frică, responsabilitate și libertate interioară. A făcut din literatură nu un refugiu, ci un spațiu al lucidității.
A fost și o importantă personalitate a vieții culturale românești, ocupând funcții precum cea de președinte al Fundației Culturale Române și al Institutului Cultural Român.
În Arca Memoriei, Augustin Buzura rămâne ca un scriitor al demnității și al conștiinței.
Un scriitor care a înțeles că literatura poate păstra ceea ce timpul sau puterea ar vrea să fie uitat.