Bărbătești

 

     Bărbătești este o comună în județul Gorj, Oltenia, România, formată din satele Bărbătești (reședința), Musculești, Petrești și Socu. Se află în partea centrală a județului, în zona premontană a Podișului Getic. Forma de relief a comunei prezintă mai multe caracteristici, teritoriul comunei cuprinzând două unități geografice: dealurile aparținând Podișului Getic și câmpia ce se întinde de-a lungul Gilortului, care este, de altfel, singurul râu care străbate comuna.

Comuna Bărbătești se învecinează cu:

-comuna Săulești la sud-vest;

-comuna Vladimir la sud;

-orașul Țicleni la nord-vest;

-comuna Jupânești la nord-est.

  Satul Bărbătești apare ca sat în documentul din 1520 septembrie 4, într-un hrisov al lui Basarab Vodă Neagoe, iar prima familie din Bărbătești apare la 1662 printr-un „Stroie de la Bărbătești”. Și-a luat numele de la muntele Bărbat care constituia proprietatea obștească a locuitorilor.

Cel mai vechi sat din Bărbătești este satul Socu, care este menționat în actul de hotărnicie cu data de 7254 (1746) martie 3.

OBIECTIVE TURISTICE

CETATEA DE PĂMÂNT DACICĂ DE LA SOCU

     Cercetările din vara anului 1979, efectuate în așezarea geto-dacică de la Bărbătești-Socu, au scos la iveală printre altele un brăzdar de plug de forma unei bare masive, aplatizate, cu vârful triunghiular. Aici s-a descoperit și un atelier de prelucrare a metalelor cu fragmente mici de zgură de fier, un creuzet și un clește. În așezarea de la Socu s-au descoperit obiecte de ceramică: cățuie dacice, fructiere pe un picior, vas cu două toarte. Tot la Socu s-a descoperit o tetradrahmă emisă de insula Thasos din sec. II î.e.n. ce se găsește la Muzeul Județean Gorj. Aceasta are pe avers capul zeului Dionisos încununat cu foi de iederă cu flori, iar în revers pe Hercules.

BISERICI

BISERICA PAROHIALĂ DIN SATUL BĂRBĂTEȘTI cu hramul ”Cuvioasa Paraschiva” este construită din zid în anul 1865.

Vechea biserică construită din lemn era așezată pe ridicătura de pământ aflată la răsărit de actualul lăcaș. A fost zidită pe la 1700 dăinuind până la 1865 când s-a zidit cea existentă. Cel mai vechi sfânt lăcaș era făcut din nuiele împletite și era așezat pe locul numit al „Stănceștilor”, aflat la 100 de metri de actuala biserică.

BISERICA DIN SATUL SOCU cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, este construită din bârne de lemn și acoperită cu tablă în anul 1882, din inițiativa preotului Grigore Suditu.

Vechiul lăcaș de închinăciune se afla în mijlocul satului Socu, în Săliștea Vâlcenilor. Acesta a fost mistuit de foc în anul 1694, construindu-se apoi în 1697 un nou locaș, care s-a refăcut în 1774 și a durat până la 1879.

BISERICA DIN SATUL PETREȘTI cu hramul „Sf. Toma”

  Este așezată în mijlocul satului și a fost construită în 1898 de lucrători sârbi emigranți, aceștia primind în schimbul lucrării, uzufructul morii de pe Gilort din satul Petrești. Pictura e realizată de pictorul Cosoveanu Ion și e foarte bine conservată.

Vechea biserică, construită în 1864 se afla pe Valea Duțului (Valea Bisericii) și era construită din bârne groase la temelie și pereți din lemn încheiat la colțuri.

Azi se mai păstrează doar o icoană la adăpostul din cimitirul actual.

MUZEUL COMUNAL BĂRBĂTEȘTI

Muzeul comunei Bărbătești a readus in actualitate tradiția veche gorjenească. Vizitatorii au prilejul sa admire reconstituiri ale culturii si civilizației zonei respective.

 Clădirea fostei școli gimnaziale din Bărbătești, o construcție veche din anul 1899, a fost transformată într-un adevărat muzeu etnografic. Colecții cu obiecte tradiționale te fac să te întorci în timp. Încă de la intrare vizitatorii sunt impresionați de o expoziție cu monede și brevete de armată, care au aparținut localnicilor ce au participat la cele doua războaie. Urmează apoi colecții de valoare expuse in “Gospodăria țărănească”. Într-o cameră amenajată cu mobilier vechi se disting porturile si ocupațiile tradiționale ale oamenilor din zonă. În prima parte a gospodăriei sunt expuse obiecte folosite de oameni în bucătărie: ulcioare; castroane; măsuță de lemn; scăunele; baniță; putinei; piua unde se zdrobeau alimentele; plosca de vin; presa de ulei; tiuga, un fel de termos al țăranului unde se păstra apa la câmp, etc. Urmează obiectele care amintesc de ocupațiile străvechi: plugul din lemn, carul, roata, daracul. Apoi pătrundem în camera țăranului de altă dată. Aici avem: covoare; cergi; cuverturi; pat cu saltea din paie; costume populare; războiul de țesut; vârtelnița și pătuțul copilului. Un alt spațiu a fost destinat școlii bunicilor, o sală de clasă cu băncuțe vechi, tăblițe de scris și abecedare din perioada interbelică.

O încăpere din Muzeul de la Bărbătești găzduiește o expoziție de obiecte religioase.