BÂRFITORII SATULUI (I) – compuneri, povestiri, eseuri și poezii

Odată cu venirea primăverii, proiectul: ”Bârfitorii satului – obiceiuri și tradiții de Paște”, proiect inițiat de Biblioteca Județeană ”Christian Tell” Gorj în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Gorj, a îmbrăcat haine de sărbătoare prin creațiile copiilor din școlile gorjene. Astfel, în întâmpinarea Sărbătorilor Pascale micii, marii „bârfitori” au cules obiceiuri și tradiții pascale de la bunici, părinți și prieteni, din comunitatea în care trăiesc, pe care le-au transformat în creații proprii literare sub forma unor povestiri, compuneri, poezii, eseuri.

__________________________

Învierea

 Într-o seară întunecoasă

Într-un grajd nemaivăzut
Doar de animale cunoscut,
O femeie se așază
De durere aplecată…

Un țipăt mărunt se aude…
Animalele…. speriate…

Tresare din veșmânt
Un copilaș ca un sfânt…

Frumos și luminos….
Un copil cu un viitor necunoscut…

Trecu un an,
Trecură doi…
Copilașul nu mai e ca noi…
Înveselit sau zâmbitor…

Trecător nu mai era,
Trecător în timp oprit…

Trecut prin timp și neînțeles…
Când pe cruce a fost ales
Răstignit…
Țintuit…
De mâini și de picioare
Pentru a lumii salvare…

Curgând lacrimi cu spini și sânge cu venin
Toți care i se închinau strigau AMIN!

Cutremur mare s-a  făcut

Și îngerul Domnului a vorbit
Când mama Sa l-a căutat
Și s-a cutremurat
Când a văzut
Mormântul desfăcut…

Învierea Lui fi-va mereu
Speranța sufletului meu.
Speranța de  de bine și de frumos
În această lume pe dos…

 

Becheanu Ionel-Cristian
Liceul Energetic
Profesor coordonator-Gheorghița Clipicioiu

___________________________

Sărbătorile Pascale

 

Era Ajunul Paștelui. Mă aflam în grădina bunicilor. Mirosea a verdeață, mirosea a flori și a proaspăt. Vântul adia fericit, parfumul seducător al naturii își făcea apariția și florile  fragile și gingașe dansau încet. Pe iarba fragedă, se aflau niște ouă colorate cu diferite modele. Încă nu știam ce înseamnă.
Plimbându-mă prin grădină, un ghem pufos, galben care stătea pe o crenguță firavă, parcă îmi cerea ajutorul. S periată, am încercat să îl cobor pe iarba fină. Avea două aripioare mici și pufoase, ochii sclipitori și ciocul portocaliu ca soarele vara. Era un mic puișor care vestea ziua cea mare, Paștele.
Coborând din copac, m-am împiedicat. O creatură fabuloasă cu urechile lungi m-a salvat. Avea o blăniță deasă și catifelată. Acesta era un iepuraș! L-am întrebat ce înseamnă ouăle multicolore din grădină .El mi-a spus că ouăle misterioase sunt niște căsuțe pentru iepurași. Aceștia se ascund în căsuțe și aduc dulciuri și bucurii copiilor.
M-am așezat pe o păturică și am început să mă gândesc la toate tradițiile noastre, pe care le facem în Ajunul Paștelui. Vopsitul ouălor, iepurașii de Paște și mielul sunt simboluri care vestesc o zi sfântă.
După ceva timp, l-am întrebat pe iepuraș dacă îl pot ajuta cu împărțitul darurilor de Paște. El a acceptat și mi-a dat un coșuleț plin cu ouă de ciocolată. Cum vânătoarea de ouă este foarte populară, m-am decis să ascund ouăle  prin curțile copiilor pentru a le putea găsi.
Zis și făcut. Străzile colorate erau pline de case fascinante. Curțile erau frumos amenajate și pline de copii. Seara eu cu iepurașul de Paște ascundeam ouăle colorate. Curțile erau multicolore!
În dimineața de Paște, copiii erau foarte bucuroși! Iepurașul mi-a mulțumit și mi-a dat în schimb niște ouă imense de ciocolată!

A fost o experiență grozavă!

Avrămoiu Annya, Clasa a V-a C
Școala Gimnazială ,,Alexandru Ștefulescu”
Prof.îndrumător : Manta Gianina

________________________________

Sărbătorile Pascale

 

De Paște din toate colțurile lumii venim
Să ne reunim și împreună să sărbătorim
La masă să ne adunăm
Să ciocnim oua și să mâncăm.

Pentru toată familia înainte cu o zi
Pregătiri mari vor fi
Facem ouă roșii și mâncare
Și jocuri pentru Sărbătoare.

În această  sfântă  zi,spre  biserică să ne îndreptăm
Pentru noi toți să ne rugăm
S-aprindem o lumânare
Că e zi de sărbătoare!
De Paște toți vom fi fericiți  și ne vom distra
Ciocnind ouă colorate ne vom amuza
La ceas de sărbătoare noi vom sta
La masă liniștiți cu familia vom serba .

Elevă  Popescu Alexandra
Cls.VIa,Scoala  Gimnazială Nr.1 Albeni
Prof.coord. Lungescu Ramona Daniela

_________________________________

 

SĂRBĂTORILE PASCALE

 Era Joia Mare. Se dădeau ulcele cu vin. Eu mă întorceam spre casă de la bunica mea, deoarece mă chemase dis-de dimineață să-mi dea o ulcea. Spre casă am trecut pe la poartă unei bătrâne, tanti Mărioara.

Aceasta era prin ogradă și cum mă vede, cum mă și oprește și îmi zice, după ce o salut:

– Bună ziua, fata mumii! Ai treabă pe acasă sau ai putea să-mi dai o mână de ajutor și mie?

– Nu am treabă, tanti Mărioară, cu ce-aș putea să te ajut?

–  Mi-e tare greu să duc găleata asta cu ouă pentru vopsit, mă dor șalele și n-am de cine mă ruga să o pun la fiert pe pirofti!

Bătrâna are în jur de 75 de ani, este văduvă și nu are copii. Unicul său copil a murit cu vreo trei ani în urmă într-un accident de mașină, lăsând-o cu sufletul ars de durere.

Nora și-a luat fiul și a plecat la oraș, părăsind-o. De atunci, noi copiii satului suntem ca și copiii ei, îi alinăm dorul de timpurile frumoase.

– Te-aș ruga, îmi zice bătrâna, să ai răbdare și să stai puțin lângă ouă până ce eu merg să scot din pământ niște roibă, ca să pun în apă să fierb ouăle și să le roșesc frumos!

– Dar foi de ceapă nu pui, tanti Mărioară?!

– Ba pui, dar roiba le dă o culoare mai vie, draga mea. Foile uite-le aici, aranja-le pe fundul tuciului, apoi pune ouăle din găleată peste ele.

Femeia merge în grădină și scoate o rădăcină groasă de roibă pe care o vâră,  după spălare, în grasul cu ouă. Nu știam că roibă este o plantă pe care femeile o folosesc atât la vopsitul ouălor, cât și a lânii pentru a țese covoare.

Când focul a fost aprins și toate lucrurile au fost gata, bătrâna mi-a mulțumit pentru ajutorul dat și m-a rugat să o ajut să facă, a doua zi, niște cozonaci, că doar vin Paștile și nu se poate masă fără așa ceva.

Numai că eu mi-am luat inima-n dinți și am întrebat-o pe tanti Mărioara dacă în tradiția poporului nostru sunt și alte bucate ce nu trebuie să lipsească de pe masa de Paști. Atunci mi-a spus că românul pune pe masă carne de miel, mielul fiind unul dintre simbolurile religioase ale creștinismului.

Se spune că Hristos a fost trimis la moarte pentru mântuirea lumii, fiind victimă păcatelor tuturor oamenilor și a fost simbolizat de mielul fără de păcat care se lasă sacrificat. Din organele de la miel facem drob, care este servit înaintea fripturii, ca aperitiv. Nu trebuie să uităm că după ce luăm Paștile să mâncăm o bucățică mică de pește, oprit cu atenție din duminica Floriilor, ca să fim ageri și să ne strecurăm cu ușurință, precum peștele, prin toate greutățile anului. Să nu mânânci ceapă în Sâmbăta Mare, că îți miroase gura urât tot anul , mi-a mai spus bătrâna. Oul cel pe care l-ai ales din toate de pe masă, cel mai tare dintre toate în coajă, trebuie să-l îngropi, după sărbătorile pascale, în grădina de lângă casă. Dumnezeu va ocoli locul și nu va bate piatra.

Îi mulțumesc bătrânei pentru tot ce-mi spusese și abia aștept să mă reîntâlnesc cu ea a doua zi, ca să facem cozonaci.

Sunt sigură că voi afla și alte lucruri la fel de interesante ca și cele pe care azi le auzisem.

Îngustu Andreea Nicoleta
Clasa A VII – A
Școala Gimnaziala Mușetești