BÂRFITORII SATULUI (II) – compuneri, povestiri, eseuri și poezii

Odată cu venirea primăverii, proiectul: ”Bârfitorii satului – obiceiuri și tradiții de Paște”, proiect inițiat de Biblioteca Județeană ”Christian Tell” Gorj în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Gorj, a îmbrăcat haine de sărbătoare prin creațiile copiilor din școlile gorjene. Astfel, în întâmpinarea Sărbătorilor Pascale micii, marii „bârfitori” au cules obiceiuri și tradiții pascale de la bunici, părinți și prieteni, din comunitatea în care trăiesc, pe care le-au transformat în creații proprii literare sub forma unor povestiri, compuneri, poezii, eseuri.

__________________________

 

Simboluri pascale

Paștele  reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creștine care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului.

Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu, în religiile creștine, este sărbatoare fixată în echinocțiul de primăvară, în funcție de fazele lunii. Jerfa lui Isus s-a săvârșit pentru toți creștinii și este sărbătorită cu o periodicitate  anuală.
Ciclul pascal, care durează două săptămâni, este deschis de sărbatoarea Floriilor, urmată de Saptămâna Patimilor, când se deschid mormintele, iar Isus este trădat și răstignit.
Miracolul Învierii  este continuat de actele purificatoare ce aduc armonia din  Săptămâna Luminată:
Târziu sâmbătă noaptea când se lumina de ziuă, Maria Magdalena  și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Și iată, cutremur mare s-a făcut , că  îngerul Domnului coborându-se din cer  a rostogolit piatra  si a stat deasupra ei . Și era înfățișarea lui luminoasă  ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Și de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau și s-au  făcut ca niște morți . Iar îngerul vorbind femeilor  le-a zis:”Nu vă temeți  că știu că pre Isus cel răstignit îl cauți; nu este aici căci s-a sculat  precum a zis „.Duceți-vă de grabă  și spuneți ucenicilor Lui că e sculat din morți și va merge înaintea voastră în Galileia. Acolo îl veți vedea.”
Paștele  se serbează  întotdeauna în duminica imediat următoare lunii pline  de după  echinocțiul   de  primăvară, dar  nu înaintea  Paștelui evreiesc.
Un simbol al sarbătorii îl reprezintă pasca,  preparată de obicei sâmbătă dimineața, care este dusă spre sfințire la biserică la slujba de Înviere, alături de coşul bucatelor preparate pentru  sărbătoare. Găocile ouălor care s-au întrebuințat în facerea Paștelor se aruncă pe apă curgătoare ca peste vară să nu ia uliul găinile.
Dintre  fripturi cea mai însemnată  e mielul Paștelor, care se  frige  întreg  si se duce la  biserică  la sfințit.  Mielul semnifică pe Domnul Isus  Hristos.
La biserică, sfârșind  de citit rugăciunile, preotul ia  busuiocul , îl    înmoaie în aghiasmă și  stropește pasca, în acest timp cântărețul cântă “Hristos a înviat!”
Anafora primită la Paște se pune în  sarea vitelor în credința că  atunci vacile sau oile  vor avea mai  mulți viței  și miei, iar  dacă sunt bolnave,  li  se  dă pască  sfințită să se însănătoșească.
Oul se zice că reprezintă pe creatorul lunii, iar  spargerea lui, ca și tăiatul mielului, reprezintă simbolul jertfei,  dar și al  divinității care  moare și renaște.
Povestea  spune că, după ce Domnul Isus Hristos a fost înmormântat, mai marii jidovilor, de bucurie  că s-au mântuit  de El, s-au  adunat la o masă  cu carne de cocoș și ouă fierte. Când petreceau, unul și-a  adus  aminte  că Hristos a zis că va învia a  treia zi. Cel din capul mesei  i-a zis :” când va învia cocoșul ce-l mâncăm noi și  se vor roși ouăle, atunci va învia!”.
N-a apucat bine a rosti  cuvintele  acestea că, prin puterea lui Dumnezeu, cocoșul din blid  a început abate din  aripi,  iar ouăle s-au  înroșit.
Când a bătut din aripi, zeama le-a ajuns jidovilor pe față  și de atunci  sunt împestrițați.
În afara datinilor  prezentate  în strânsă legătură  cu ritmul creștin, lumea țărănească  a conservat  altele care îi scot  în evidență  încărcătura de pământească sfințenie. Ele au rolul  menirii pentru  răstimpul  ce urmează asupra sănătății și fericirii omului,  precum și asupra  trăiniciei  și bunăstării  gospodăriei. În noaptea de sâmbătă  spre duminică  din Săptămâna Patimilor, oamenii merg gătiți  cu mic cu mare  la slujba de Înviere.
La Runcu  și pe Valea Jaleșului, de Paște,  înainte de  a se ospăta la masa de sărbătoare, se obișnuia  să se dea de pomană. În capul mesei  de  festivitate stătea stăpânul (bărbatul) casei. Când se ciocneau ouăle, acesta  era totdeauna  cel care dădea, zicând :”Hristos a înviat”!.
În satele Gorjului  în ziua a treia de Paște erau slobozite   păresemile  duse la biserică  de la lăsatul postului.
Gorjul conservă încă multe din aceste tradiții iar nouă, generației tinere, nu ne rămâne decât să le respectăm și să le transmitem mai departe, pentru a nu pierde  esența și frumusețea tradiției.

Ișfan Denisa-Elena
Liceul Energetic Târgu-Jiu
Prof. coordonator –Gheorghița Clipicioiu

____________________

 

Întâlnirea cu Iepurașul de Paște

Era o zi senină și frumoasă de primăvară. Era Paștele. Soarele cu razele sale prietenoase încălzea pământul. Firavele fire de iarbă formau un minunat dans în bătaia vântului. Norii de diferite forme umpleau bolta cerească cu zâmbete, iar păsările câtau o minunată simfonie.
Eram în grădina bunicilor când, deodată, o siluetă mică, dar pufoasă mi-a apărut în cale. Era o ființă de statură mică, pufoasă cu doi ochi albaștri și un zambet cald. Avea în blană prinsă o agrafă și în mână avea un coșuleț galben plin cu ouă. Se îndrepta spre o căsuță mică, dar împodobită din cap până-n picioare cu flori. Curioasă, am urmărit pașii silențioși ai iepurelui, până am ajuns la casuța din povești.
Cu o privire caldă mi-a făcut cu ochiul, ca și cum și-ar dori să mă invite la  un ceai. Asta și intentiona. M-a lua de mână și am intrat în casă. Pe masă un coșuleț plin cu ouă roșii era gata pentru Sărbătorile Pascale. Avea  ghirlande cu ouă și flori. Ne-am așezat la masă și am povestit unele traditii pe care eu și familia mea la făceam, dar și iepurașul mi-a spus tradiții specifice iepurilor.
Noi înroșim ouă pentru a le sparge și a le manca, pe când ei lua ouăle înroșite și le puneau până anul viitor la geam. Spunea că există și vânătoarea de ouă. Iepurașii ascund ouăle în diferite locuri.
Mi-a spus că ei fac cadourile de Paște cum și Moș Crăciun le face pe cele de Crăciun. Fericirea iepurașilor constă în zâmbetele noastre atunci când deschidem cadouri.
O vijelie s-a pornit. Cu toții eram speriați. Cel mai grav a fost când căsuța a fost dărâmată. Tristă si vazănd lacrimile amare care se prelingeau pe obrajii bucălați ai iepurașului, am decis să o luăm acasa și să o reparăm.
I-am oferit un adăpost într-o încăpere și am petrecut Paștele împreună, înroșind ouăle, pregătind cadourile și stând împreună la masa de Paște, spărgând mai multe ouă.
A fost un Paște de neuitat alături de un nou prieten și alături de familie. Acum iepurașul este parte din familie și cu toții îl îndrăgim.
Căsuța a fost renovată și reparată, iar iepurașul a plecat, dar a promis că în fiecare Paște ne va vizita.

Roceanu Alexia, Clasa a V-a C
Școala Gimnazială ,,Alexandru Ștefulescu”
Prof.îndrumător : Manta Gianina

 _______________________________

 

Sărbătorile pascale

 

Eram în curtea școlii, când cea mai bună prietenă a mea vine spre mine și îmi spune:
– Abia aștept să vină Paștele! Mi-a plăcut așa mult anul trecut când am mers la biserică în Săptămâna Mare, la Denii! Am cântat, iar în Vinerea Mare am înconjurat biserica de trei ori. În noaptea Învierii am mers cu familia să luăm lumină. Această lumânare este simbolul Învierii, al biruinței vieții asupra morții și a Luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului. A fost atât de frumos când am cântat Învierea Domnului, parcă vocile noastre se înălțau spre cer în noaptea înstelată, iar pe drumul de întoarcere era plin de mașini, zici că era zi. M-am simțit atât de bucuroasă! Mi-am dat seama că și ceilalți se simțeau la fel, după fețele lor. Exprimau o pace nesfârșită și atâta calmitate!
– O, ce lucruri frumoase îmi spui tu! Dar știi, tot în această perioadă, este bine să încercăm să curățăm casa, dar mai ales sufletul. Să ținem pe cât putem post, să mergem să ne spovedim și să ne împărtășim! i-am spus eu.
– Sigur, anul acesta vor veni bunicii la noi. Împreună cu fratele meu îl vom ajuta pe bunicul să văruiască pomii, așa cum ai spus tu despre curățenia casei. Este activitatea noastră preferată. În timp ce noi ne bucurăm de aerul îmbietor de primăvară, mama și bunica vor face sarmale, pască, cozonac, friptură de miel și vor vopsi ouăle.
– Hai să-ți spun câte ceva despre aceste mâncăruri tradiționale. Mama mea coace pasca numai o dată pe an, de Sfintele Paști. O face sub formă rotundă, la mijloc îi pune o cruce și o împodobește pe margini cu aluat împletit.
– Ai dreptate, mamele noastre sunt foarte pricepute. Să-ți spun și eu că mielul îl reprezintă pe Iisus Hristos care s-a jertfit pentru păcatele oamenilor și a murit asemenea unui miel nevinovat.
– Partea mea preferată este când o ajut pe mama la vopsitul ouălor. Ele simbolizează mormântul lui Iisus Hristos, care s-a deschis la învierea sa din morți. De aceea, când sparg ouăle prin ciocnire, dar și când se salută, creștinii își spun: ,,Hristos a înviat! Adevărat a înviat!”. Culoarea roșie a ouălor simbolizează sângele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mântuirea lumii. Există credința că cei care ciocnesc se întâlnesc pe lumea cealaltă.
– Eu mai știu că ouăle simbolizează și reîntinerirea, primăvara. Bunica mi-a spus că în tradiția populară de la noi, ouăle de Paști sunt purtătoare de puteri miraculoase: vindecă boli, protejează animalele din gospodărie, te apără de rele.
– Da, și eu auzisem despre asta. Din cărți am mai aflat că, atunci când Iisus era răstignit pe cruce, a venit la el o femeie îndurerată de această veste. Iisus îl vindecase odată pe fiul ei care era bolnav pe patul de moarte. A așezat un coș cu ouă la picioarele Lui și, stând în genunchi, a rostit o rugăciune. Când s-a ridicat, a observat că ouăle erau roșii de la sângele lui Iisus. Peste trei zile, când a aflat vestea învierii lui Iisus, a fost atât de bucuroasă, că a început să împartă ouăle roșii oamenilor, spunându-le să le ciocnească în timp ce rostesc ,,Hristoa a înviat!; Adevărat a înviat!”
– Știm atât de multe lucruri! zice prietena mea cu încântare. În satul bunicilor mei mai este un obicei: în ziua de Paște se merge la biserică și se pun mesele în jurul ei. Acolo, tot satul se întâlnește, oamenii ciocnesc ouă roșii, mănâncă și povestesc. Toți sunt îmbrăcați în haine noi, de sărbătoare.
– La mine în sat vecinii se vizitează și împart mâncarea, iar copiii sunt foarte bucuroși că pot ciocni ouă roșii.
Toate aceste tradiții s-au păstrat din moși-strămoși și noi trebuie să le ducem mai departe. Totodată, trebuie să ne iubim mai mult semenii și pe Dumnezeu, la fel cum ne iubește și El pe noi.

Frunză Daria-Maria
Cls. a III-a B
Școala Gimnazială ,,Alexandru Ștefulescu” Tg-Jiu
Prof. Șcheau Mihaela-Nadia

____________________

 

Răstignirea Domnului

 

Azi, Iisus s-a răstignit,
Domnul nostru din vecie,
Cât pe cruce-a pătimit
Numai El o ştie!

Plânge Maica Preacurată,
Lacrimi are-o mie,
Spinii l-au rănit, dar iată
Legea Lui e vie!

Cerul se despică-n două
Sufletu-i pluteşte
Bate vântul rău şi plouă
El ne mântuieşte.

Zboară porumbeii-n zare,
Truda Lui e multă,
Simt şi eu a lui chemare,
Iisus, Doamne-Ajută

Elev: Crăciun Nicoleta

Clasa A VII-A
Şcoala Gimnazială Borăscu, Judeţul Gorj
Profesor Coordonator: Tudor Oana Mirela