BICENTENARUL REVOLUȚIEI DE LA 1821/ ANUL TUDOR VLADIMIRESCU (8) – 16 Martie, Bolintin

”Înainte de a intra în București, Tudor tăbărî la Bolintinul din vale să poposească; însă cum vremea nu era de pierdut a trimis pe Ortopan împreună cu alți câțiva căpitani și o parte din panduri, să cetească Proclamația sa către toți cinstiții boieri, către negustori și către locuitorii din oraș, atât cei de loc cât și străinii ce locuesc în el…  ” (Domnul Tudor, C. Ardeleanu, București, Fundația pentru literature și Artă ”Regele Carol II”, 1934)

”La 16 – 17 martie, D. Macedonschi, însoțit de un detașament din Adunarea poporului, s-a dus la București pentru a convoca la Băneasa pe reprezentanții breslelor ( câte doi oameni de fiecare breaslă) pentru a le aduce la cunoștință dispozițiile date în scris de Tudor.” (1821, Tudor Vladimirescu și Revoluția din Țara Românească, MIrcea T. Radu)

        Către toți locuitorii din orașiul Bucureștilor, parte bisericească și mirenească, boierească și negustorească, și către tot norodul.
       Pricinile care m-au silit a apuca armele, sânt: pierderea privilegiurilor noastre și jafurile cele nesuferite care le pătimea frații noștri. Mai naintea intrării mele în București, cu cale am socotit să vă vestesc mai întâi ca din partea norodului uitare de istov celor mai nainte lucrate; și să vă chiem pe toți ca să vă uniți cu norodul și să lucrați cu toții dinpreună obșteasca fericire, făr’ de care norocire în parte nu poate fi.
      Fraților! Câți n-ați lăsat să se stingă în inimile dv. sfânta dragoste cea către patrie, aduceți-vă aminte că sunteți părți ale unui neam; și că, câte bunătăți aveți, sânt resplătiri din partea neamului către strămoșii noștrii pentru slujbele ce au făcut. Ca să fim și noi vrednici acestei cinstiri ale neamului, datorie netăgăduită avem să uităm patimele cele dobitocești și vrăjbele care ne-au defăimat atât, încât să nu mai fim vrednici a ne numi neam. Să ne unim dar cu toții, mici și mari, și ca niște frați, fii ai unia maici, să lucrăm cu toții împreună, fieștecare după destoinicia sa, câștigarea și nașterea a doua a dreptăților noastre.
     Vericarele va îndrăzni a face cea mai mică împotrivire în lucrarea acestei nașteri de al doilea, unul ca acela, fraților, să se pedepsească cumplit ca să cunoască adevărații patrioți și osârdia celor ce voiesc a sluji patriei cu dreptate și făr’de vicleșug, cu cale am găsit a se întări legătura cea de obște pentru binele norodului și prin jurământ, care să și trimite ca să-l iscăliți, adeverații fii ai patriei.

(Sursa transcrierii: Documente privind Istoria României. Răscoala din 1821. Documente interne. Vol. I, București, 1959; Sursa imaginii: Mărturii ale trecutului. Album de documente, București, 1981)

HARTA Revoluției de la 1821 din Tara Românească
(Izvoarele contemporane asupra mișcării lui Tudor Vladimirescu. București: Librăriile Cartea Românească & Pavel Suru, 1921)

De la Bolintin Vale, Tudor a hotărât deplasarea pe un drum ocolit, pentru a evita orice eventuală capcană a otomanilor de la sud de Dunăre sau a arnăuților din Capitală. Pe 17/29 martie, pandurii ajungeau la Ciorogârla, pentru ca a doua zi pe seară să ajungă la Cotroceni, pe atunci în imediata apropiere a Bucureștiului