CAMIL PETRESCU (22 aprilie 1894 —14 mai 1957)

„Nu poți să iubești pe cineva fără să suferi, iar dacă nu suferi, nu iubești.”

Camil Petrescu este, fără îndoială, unul dintre cei mai importanți romancieri români, un scriitor care a adus în proza noastră interbelică experiența modernismului european și obsesia pentru autenticitate și luciditate. Născut la 22 aprilie 1894 la București, el a trăit intens toate dramatismele epocii sale — de la tranșeele Primului Război Mondial, la frământările intelectuale ale perioadei interbelice.
Experiența Marelui Război a fost fundamentală pentru formarea sa ca scriitor. A luptat pe front, a fost rănit și capturat, iar această experiență s-a cristalizat în cel mai important roman al său: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930). Cartea este un monument al literaturii române: printr-o construcție narativă de o precizie și o onestitate psihologică remarcabilă.
Al doilea său roman major, „Patul lui Procust” (1933), experimentează cu tehnica narativă, construind o poveste din mai multe perspective și documente — o modernitate prozastică ce îl apropie de Gide sau Huxley.
A scris și teatru de idei — piesele „Jocul ielelor” și „Suflete tari” rămân repere în dramaturgia românească — și a lăsat lucrări filozofice și eseistice.
Un intelectual complet, exigent cu sine și cu ceilalți, Camil Petrescu a marcat definitiv literatura română a secolului XX.