CUVIOSUL NICODIM DE LA TISMANA

S-a născut  în anul 1320 în Prilep. Mocalitate din Macedonia. Din ”Viețile Sfinților”, Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu subliniază: ”… Mulți susțin că Sfântul Nicodim se trage dintr-o familie de macedo-români, din jurul orașului Prilep din Macedonia”. De mic, Nicodim, s-a arătat atras de credință în Hristos și a început să citescă Biblia. Pătrunderea tainelor Sfintei Scripturi l-a determinat să se îndrepte spre viața monahală. Ca egumen al marii lavre Hilandar, Cuviosul Nicodim a adunat în obştea sa până la o sută de călugări atoniţi, greci, sârbi, macedoneni, români şi bulgari, deprinzându-i pe toţi cu frica de Dumnezeu şi hrănindu-i cu învăţăturile Sfintei Scripturi, fiind dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus, adânc teolog şi părinte duhovnicesc luminat. Pentru aceea nu puţini sihaştrii, călugări de chinovii şi egumeni veneau la el pentru sfat şi cuvânt de folos. Fupă moartea lui Grigore Palamas, Nicodim, care i-a fost un apropiat, a părăsit în anul 1360 Sfântul Munte.

Fiind în sudul Dunării, în urma unei descoperiri dumnezeieşti, vine în Ţara Românească şi se aşează pe valea râului Vodiţa, unde exista o mică sihăstrie întemeiată de călugări vlahi. Aici, Cuviosul Nicodim, cu ajutorul domnitorului Vladislav–Vlaicu Vodă şi al sihaştriilor din partea locului, zideşte chilii şi biserică de piatră cu hramul “Antonie cel Mare“, pe care o sfinţeşte în anul 1369. Mânăstirea Vodiţa a fost înzestrată apoi cu danii şi întarită prin hrisov domnesc ca “după chiar moartea lui Nicodim să nu fie volnic a pune în locul acela stareţ nici domnul  nici arhiereul, nici alt careva; ci cum va zice chiar Nicodim şi cum va aşeza, aşa să ţină călugării care sunt acolo şi ei singuri să-şi pună stareţ“.

De fiecare dată a crezut că și-a împlinit misiunea, dar glasul divin îi spunea: ”Nu aici! Mai mergi!” o vedenie i-a arătat locul unde urma să construiască principala sa ctitorie, Mănăstirea Tismana.

Pe valea pârâului Tismana, unde se nevoiau încă de la începutul secolului XIV mai mulţi sihaştri în jurul unei mici biserici de lemn cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, Cuviosul Nicodim a înălţat, de asemenea, la locul numit “Cascade”, Mânăstirea voivodală Tismana, cu acelaşi hram, cu ajutorul domnitorului Ţării Româneşti şi al cneazului Lazăr. Marele stareţ formează aici o obşte renumită de călugări, ajută la menţinerea în continuare a vieţii isihaste şi pune rânduială călugărească de chinovie, după tradiţia Muntelui Athos. Locul de răgăciune, priveghere și odihnă al Cuviosului Nicodim a fost grota (peștera) săpată în stânca de lângă mănăstirea Tismana, unde în ultima perioadă a vieții s-a retras la asceză. De aici cobora doar duminca și în zilele de sărbătoare să săvârșească Sfânta Liturghie, să dea învîțîtură ucenicilor și să vindece pe bolnavi.

Ajungând la bătrâneţe, Cuviosul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, binecuvântându-şi ucenicii, şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la 26 decembrie 1406, iar sfintele sale moaşte au fost aşezate în mormântul pregătit de el în biserică. Datorită vitregiei vremurilor, mai târziu moaştele sale au fost aşezate la un loc tainuit. O mică parte din ele s-au dus în Macedonia, iar degetul arătător de la mâna dreaptă se păstrează în biserica Mânăstirii Tismana.

La Tismana au poposit în decursul anilor ctiotori ai mănăstirii: Radu I, Dan I, Mircea ce Bătrân, Matei Basarab, C. Brâncoveanu, Gh. Bibescu; și-au găsit adăpost ori surghiunul: Matei Aga (viitorul domn Matei Basarab, mitropolitul Theodosie, revoluționarul Tudor Vladimirescu; au poposit și au creat: Paul de Alep, Anton Pann, Grigore Alexandrescu, Alex. Pelimon, Alex. Vlahuță, George Coșbuc, Nicolaer Iorga ș.a. Chiar Nicodim a fost între primii oameni de cultură din România. El a terminat în anul 1405 de caligrafiat în limba slavă, pe pergament, ”Tetraevanghelierul”, ferecat cu coperte de argint aurit. ”Tetraevanghelierul” era alcătuit din textul evangheliilor și are o valoare istorică, religioasă și de artă grafică.  Nicodim a întemeiat  la Mănăstirea  prima școală de caligrafie cu copiști de cărți bisericești în diferite limbi, zugrafi și constructori de lăcașuri sfinte.

Andru, Vasile – ”Misticii din Carpați”, 1998;

Șerban, Al. Doru – ”Drumuri spre mănăstirile Gorjului”, Ed. ”Ager”, Târgu-Jiu, 1997

Ștefan Ieromonahul – ”Viața preacuviosului părintelui nostru Sfântului Nicodim”, Tismana, 1883, în ”Portal Măiastra”, nr. 4 (8) 2006;

Tomoiu, Nicu – ”mănăstiri și boserici construite de Sfântul Nicodim de la Tismana în Țara Românească”, în ”Portal Măiastra”, nr. 4 (8) 2006, pag. 13 – 15.

saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/nicodim_tismana – Sfântul Nicodim de la Tismana