DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: ”Cunoașterea de sine înseamnă putere.” (Ivan Turgheniev)

IVAN SERGHEIEVICI TURGHENIEV

(n. 28 octombrie/9 noiembrie 1818, Oriol, Rusia – d. 22 august/3 septembrie 1883, Bougival, lângă Paris) a fost un romancier și dramaturg rus. Cel mai cunoscut roman al său este Отцы и дети (Părinți și copii), publicat în 1862.  Turgheniev studiază literatura rusă și psihologia la Universitatea din Moscova și mai târziu (1834-37) la Universitatea din Petersburg. Mai târziu, între 1838 și 1841, a studiat istoria și psihologia la Universitatea din Berlin (în special pe filozoful german Georg Wilhelm Friedrich Hegel). La 19 ani face o călătorie în Germania. Între anii 1853-62 scrie o parte din cele mai bune povestiri, nuvele și romane ale sale, Rudin (roman) 1856, Un cuib de nobili (roman) 1859, În ajun (roman) 1860 și Părinți și copii (roman) 1862, aceasta din urmă, fiind cea mai cunoscută lucrare a autorului. Tema centrală a acestor opere este frumusețea dragostei timpurii, visul pierdut, frustrarea în dragoste, care în parte reflectă neîmplinirea dragostei lui pentru Paulina. O altă femeie care l-a influențat considerabil pe Turgheniev a fost mama sa, puternica sa personalitate lăsând urme în opera autorului.
În 1862 reacția ostilă stârnita de opera „Părinți și copii” contribuie la decizia autorului de a părăsi Rusia. Acesta își pierde majoritatea cititorilor; nuvela examinând conflictul dintre generații. Turgheniev se stabilește în Germania iar mai târziu, se mută la Londra, unde nuvela „Părinți și copii” înregistrează un mare succes. În 1871 se mută la Paris, împreună cu Viardot, unde va locui până la sfârșitul vieții. În 1860 devine membru corespondent al Academiei Imperiale de Știință, iar în 1879 doctor în drept civil la Universitatea din Oxford. La Paris, cel mai apropiat prieten a lui Turgheniev a fost scriitorul Gustave Flaubert, acesta împărtășindu-i ideile sociale și estetice.Pe data de 3 septembrie 1883, Turgheniev moare la Bougival în apropiere de Paris; trupul său a fost mutat în Rusia și înmormântat în Cimitirul Volcov, din Sankt Petersburg. (wikipedia.ro)
„Turgheniev este cel mai occidental dintre scriitorii ruși. E poate singurul scriitor rus cu adevărat european. Un analist lucid si ascuțit, dar în același timp unul din cei mai mari poeți lirici. El învăluie totul, scene si personagii, într-o pătrunzătoare atmosfera de sentimente, răspândind astfel un puternic suflu de viața si de poezie in paginile romanelor si nuvelelor sale… Foarte putini scriitori au zugrăvit femeia atât de adevărat si cu atâta delicateță ca Turgheniev și au priceput-o ca acest mare observator al nuanțelor de sentiment.” (Garabet Ibrăileanu)
„Arta literara a lui Turgheniev este mare. Povestirile lui, ca si romanele lui, dovedesc un echilibru si un dozaj desăvârșit al efectelor… Chiar in haina străină a unei traduceri, această artă este perceptibilă prin impresia de armonie, de proporție si de fluenta pe care o da narațiunea lui. Din aceasta pricina, opera literara a lui Turgheniev a trecut repede granițele patriei ei, fiind tradusa in principalele limbi europene si, mai ales, repede si total asimilata de publicul european.” (Al. Philippide)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Turgheniev este cel mai talentat scriitor din toata literatura rusa de azi.” (N.V. Gogol,1847)(polirom.ro)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

GUILLAUME APOLLINAIRE

Reprezentant notoriu al avangardei artistice de la începutul secolului XX, reformator al limbajului poetic, precursor al suprarealismului. Se naște la Roma, în 1880, și urmează școala la Monaco, Cannes și Nisa. Publică primele poezii în 1897 sub pseudonimul Guillaume Macabre. Se stabilește definitiv la Paris în 1903. Devine în scurta vreme unul dintre cei mai populari membri ai comunității artistice, client obișnuit al localurilor „Le bateau lavoir“ și „Le lapin agile“ din Montmartre. Printre prietenii și colaboratorii săi se vor numără Picasso, Cocteau, Jarry, Satie, Salmon, Jacob s.a. Își câștigă pâinea lucrând la o bancă, dar pentru a-și rotunji veniturile începe să scrie romane erotice (pe care le numește pornographiques et alimentaires). Colaborează la reviste literare în care îi apar poemele în proză publicate mai târziu în volumul de debut, L’enchanteur pourrissant (1909, cu xilogravuri de Andre Derain).

Atras de pictură, îi aduce în atenția publicului pe Picasso, Douanier Rousseau, Matisse și Braque. Asistă la nașterea cubismului și devine unul dintre animatorii și teoreticienii curentului, fapt consfințit în 1913 de eseul Les peintres cubistes. Tot în 1913 apare volumul care îl consacră, Alcools, în care adună cele mai reușite poeme scrise între 1898 și 1912. În 1914 se înrolează, iar în 1916 este ranit grav la cap de o schija de obuz. In acelasi an apare Le poete assasine, o culegere de nuvele și povestiri mitiques et autobiographiques. În 1917 pune în scenă piesa Les mamelles de Tiresias, pe care o definește, vizionar, „drama suprarealistă“. Continuă să colaboreze la revistele de avangardă literară ale vremii. În ianuarie 1918 suferă o congestie pulmonară care îi șubrezește și mai mult sănătatea. ÎIn aprilie apare Calligrames, o culegere de poemes de paix et de guerre, poemes conversations, ideogrammes lyriques, însoțite de câteva scrisori de pe front (corespondența din aceasta perioadă va fi publicată integral abia în 1947 sub titlul Poemes a Lou). Moare pe 9 noiembrie 1918, victimă a marii epidemii de gripă spaniolă.