DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: ION POPESCU-VOITEȘTI – 145

Marele geolog român, savantul Ion Popescu Voitesti,  a susținut în iunie 1910 la Paris, sub președinția lui Emil Haug, teza de doctorat cu lucrarea ”Contribution a l.etude stratigrafique du Nummulitique de la Depression Getique”, conținutul savant al lucrării a contribuind la echivalarea la Sorbona, a diplomei de licențiat , obținută la București.

A contribuit la întocmirea studiului despre stratigrafia României, parte componentă a volumului ”Europa”, redactat de geologul L. Wagen.

Ion Popescu – Voitești s-a născut la 18 noiembrie 1876 în Voitești, localitate din comuna Bălănești, județul Gorj.
Și-a început cariera universitară în anul 1919, când, prin concurs, a fost numit profesor titular la Universitatea din Cluj și director al Muzeului de Geologie și Paleontologie al Universității. În anii 1930 – 1931, prof. Dr. I. Popescu – Voitești a ocupat postul de director al Institutului  Geologic al României, iar în anul 1936 s-a transferat la Facultatea de științe, catedra de geologie, din cadrul Universității București, unde a funcționat până la pensionare.
Activitatea de cercetare științifică a savantului cuprinde 136 de lucrări, care au constituit un aport esențial la dezvoltarea științei geologiei. Cele mai importante sinteze publicate au fost: ”Evoluția geologică paleogeografică a pământului românesc” (1936), considerată ”un grandios film al desfășurării genetice a României”; ”Privire sintetică asupra structurii geologice a subsolului Transilvaniei” (1929); ”Alcătuirea geologică a pământului românesc”, apărut postum în 1976, prin contribuția Institutului Geologic din București.
A contribuit la întocmirea studiului despre stratigrafia României, parte componentă a volumului ”Europa”, redactat de geologul L. Wagen.
Ion Popescu – Voitești a susținut comunicări, multe premiate, la congrese din țară și din străinătate (Bruxells – 1922; Londra – 1923; Cairo – 1924; Lvov – 1925; Madrid – 1926; Strasbourg – 1927; Liege – 1930; Praga – 1931; Paris – 1935 ș.a.) Recunoscându-i-se meritele științifice, Ion Popescu – Voitești a fost membru ori președinte la mai multe foruri științifice românești: Societatea Română de Geografie, Societatea Română de Științe București, Societatea de științe Cluj, Societatea Română de Geologie, Academia de Științe din România, Societatea Științifică ASTRA. A fost membru al Geologische Gesellschaft din Viena, Societe Geologique de Belgique ș.a.
Ion Poescu – Voitești s-a retras după pensionare la Voitești, unde a murit la 4 octombrie 1944, așa cum și-a dorit: ”Din Voitești am plecat, în Voitești am să mă întorc și acolo vreau să mor”.
A contribuit, alături de directorul Gimnaziului ”Tudor Vladimirescu”, Iuliu Moisil, la elaborarea regulamentului de ordine interioară
În liceu, a pregătit macheta pentru uniforma elevilor, a întocmit  primul Carnet al elevului, amândoi obținând de la Ministerul Instrucțiunii  Publice, aprobarea pentru înființarea Școlii de ceramică, precum și o  subvenție anuală de 3000 lei. S-a implicat în viața culturală a urbei,  susținând conferințe ăn cadrul șezătorilor muzical – literare ținute în  amfiteatrul Gimnaziului.
În anul 1935 a publicat ”Privire generală asupra structurii și  evoluției morfologice și geografice a județului Gorj” (prima lucrare științifică  privitoare la evoluția geologică și morfologică a județului). Alte lucrări  tipărite: ”Oltenia privită din punct de vedere geologic, economic și minier”  (1943), ”Alcătuirea geologică a pământului românesc” ( operă fundamentală  scrisă la Voitești, apărută postum).
În memoria savantului, casa personală a fost transformată în casă memorială, aici găsindu-se expuse obiecte personale, lucrări publicate, o colecție paleontologică ș.a.
Vila „Elena-Luna Voiteşti” ( după numele soţiei) a fost proiectată de renumitul arhitect Iullius Doppelreiter, de numele căruia se leagă cele mai frumoase clădiri din judeţul nostru. Casa, a cărei construcţie a fost finalizată în anul 1940, a găzduit familia marelui geolog după retragerea sa la pensie în anul 1941 şi până în ultima zi, 4 octombrie 1944.