DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: ”Limba e singura avere comuna a unui popor. ” GEORGE COȘBUC – 155

GEORGE COȘBUC (n. 20 septembrie 1866, Hordou, Imperiul Austriac – d. 9 mai 1918, București, România) poet, critic literar, scriitor, publicist și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916. Poezia sa aparține patrimoniului cultural național, creația sa recomandându-l drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvârșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare (culturalizare) a țăranilor, fiind un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvârșit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima. A dat o versiune completă a operei lui Dante, Divina comedie. A tradus foarte mult din lirica străină și a adaptat prin localizare la sufletul și mediul țărănesc Eneida și Odiseea (Iliada a fost tradusă de contemporanul său, George Murnu) și a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate aceste calități îl recomandă pentru poziția pe care o ocupă, de autor clasic, dar mai ales simțul echilibrului și faptul că a scos în evidență partea solară, idilică, a sufletului țăranului român.

 

Limba e singura avere comuna a unui popor. (George Cosbuc)

 

Eu cred c-a obosit pamantul. (George Cosbuc)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SCARLAT  CALLIMACHI (n. 1773, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 12/24 decembrie 1821, Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost domnul Moldovei în perioadele 24 august 1806 – 26 octombrie 1806, 4 august 1807 – 13 iunie 1810 și 17 septembrie 1812 – iunie 1819 și al Țării Românești între februarie – iunie 1821. A fost fiul lui Alexandru și avea o fire liniștită. Luând parte la războiul dintre turci și ruși, este prins de aceștia din urmă în 1810 și dus la Harcov în Rusia. După doi ani de captivitate se întoarce și își reocupă tronul în 1812. S-a străduit să reorganizeze administrația, să restabilească ordinea și să ușureze situația poporului împovărat de greutăți. A adoptat cea mai bună legislație avută până la el. Îi scutește pe boieri de dări și le dă și un număr de oameni (poslușnici). A luat măsuri împotriva ciumei, se îngrijește de podurile de lemn, introduce cartofii în Moldova și sprijină școala lui Asachi. A fost mazilit pentru că era considerat omul rușilor. Scarlat a fost dus la Constantinopol, unde a scăpat de execuție numai datorită nebuniei care l-a lovit. A fost numit apoi domn în Țara Românească în 1821, dar nu a apucat să domnească, din cauza izbucnirii revoluției lui Tudor Vladimirescu. A murit otrăvit în același an, pentru că era bănuit că este de partea revoluției grecești.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

GIORGOS SEFERIS (n. 13 martie 1900, Urla, lângă Smyrna, azi în Turcia – d. 20 septembrie 1971) a fost un poet grec contemporan, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1963. Tatăl său Stelios Seferis era membru al Academiei grecești, profesor de drept internațional, rector al Universității din Atena, poet și traducător. Școala primară în orașul natal, absolvă liceul în Atena, și urmează cursurile Universității din Paris. Intră în diplomație și ocupă diferite funcții în ambasadele Greciei din 1931 până în 1962. Debutul editorial cu placheta Strofi(Cotitura), are loc în 1931. A scris relativ puțin, dar versurile sale au fost bine primite pentru mesajul lor antifascist, de fapt Seferis a reluat ideile umanismului clasic grecesc și le-a recontextualizat, pentru a le adapta la contextul socio-istoric al secolului XX. A fost distins cu premiul Palamas în 1947 și cu un prestigios premiu englezesc, Foyle, acordat pentru prima oară unui poet străin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SAINT-JOHN PERSE (pseudonimul literar al lui Alexis Léger, n. 31 mai 1887, Pointe-à-Pitre, Guadelupa — d. 20 septembrie 1975, Giens) a fost un poet și diplomat francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1960.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

UPTON SINCLAIR (1878-1968) a copilarit in Baltimore, intr-o familie saraca. Crizele de alcoolism ale tatalui l-au determinat sa petreaca mult timp alaturi de bunici, persoane instarite din clasa de mijloc, viitorul scriitor cunoscind astfel nemijlocit conditiile de trai in doua medii foarte diferite. In 1888 se muta cu parintii la New York si, la doar paisprezece ani, intra la New York City College, unde incepe sa scrie povestiri si articole pentru ziare ca sa-si poata plati studiile. Recunoasterea ca scriitor i-o aduce insa publicarea romanului Jungla (1906), inspirat din viata muncitorilor imigranti de la abatoarele din Chicago, ce devine imediat un bestseller inter­national. In 1942, i se decerneaza Premiul Pulitzer pentru Dragon’s Teeth, un roman despre ascensiunea nazismului in Germania. Sinclair, cu pronuntatele sale simpatii socialiste, face parte dintre scriitorii si jurnalistii angajati care denunta injustitiile din America incepu­tului de secol XX. Scriitor extrem de prolific, a publicat in timpul vietii peste nouazeci de carti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DAMIAN URECHE (n. 2 septembrie 1935, Rugetu, Slătioara, Vâlcea, România – d. 20 septembrie 1994, Timișoara, România) a fost un poet român care a trăit la Timișoara.