DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: ”OMUL NU POATE SĂ FACĂ UN LUCRU LA TOȚI SĂ PLACĂ” (Anton Pann)

ANTON PANN

(născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu) (data nașterii incertă, între 1796-1798, Sliven, Imperiul Otoman, azi Bulgaria – d. 2 noiembrie 1854, București, Țara Românească) a fost un poet, profesor de muzică religioasă, protopsalt, compozitor de muzică religioasă, folclorist, literat, publicist, compozitor al muzicii imnului național al României. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

GEORGE BERNARD SHAW

(n. 26 iulie 1856, Dublin, Irlanda – d. 2 noiembrie 1950, Ayot St Lawrence, Welwyn Hatfield, Regatul Unit) a fost un dramaurg, polemicist, critic literar și activist politic irlandez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat de unii critici ca unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât și în calitate de critic de artă și publicist politic.
Cel ce n-a luptat niciodată, nu a trăit niciodată.
„Doar cei ce s-au ajutat singuri știu cum să-i ajute pe alții.” — George Bernard Shaw
Omul este ca o cărămidă: arzând, devine mai puternic.
Viaţa nu este despre a te găsi pe tine însuţi. Viaţa este despre a te crea pe tine însuţi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ODISSEAS ELYTIS

Poet grec, născut la 2 noiembrie 1911 în Iraklion (Creta); numele adevărat: Odysseas Alepoudelis; studii liceale şi universitare (neterminate) la Atena, numeroase călătorii în străinătate. In 1940 e mobilizat cu gradul de sublocotenent şi participă la luptele din munţii Greciei şi din Albania împotriva invaziei italiene; în 1941 se îmbolnăveşte şi e trimis în spatele frontului; director al Radiodifuziunii greceşti (1945), se dedică din 1946 exclusiv literaturii (debutase din 1940 cu volumul \”Orientări\”). Intre 1969 şi 1974, anii dictaturii militare, se autoexilează în Franţa. Reîntors în patrie îşi continuă activitatea literară bucurându-se de un prestigiu pe care, dintre contemporani, doar Giorgios Seferis şi Iannis Ritsos l-au avut. Laureat Nobel în 1979.
Referinţe critice:
« Gândirea lirică a lui Elytis, îmbibată de romantism, dezvoltă în faţa noastră o metafizică plină de deplin senzualism spiritual. Stâncile, insulele, marea albastră greacă, vânturile, pe de o parte continuă să fie reale, pe de altă parte devin embleme cu sensul pe care l-am da simbolurilor din alchimie. Cu acestea îşi exercită poetul magia şi ţinem să mărturisim că este vorba de o cu totul originală magie greacă. » (…)Lawrence Durrell