ELVIRA GODEANU: ”… NU PRETIND VECINICIA, DAR O URMĂ E BINE SĂ LAŞI“

Cunoscuta actriță română de film, radio, teatru, televiziune și voce, formată la generația de aur a marilor artiști interbelici, Elvira Godeanu, s-a născut la 13 mai 1904, București. Rămâne una din marile interprete ale personajului Zoe Trahanache din comedia lui Ion Luca Caragiale. A fost căsătorită cu Emil Prager, un cunoscut inginer constructor și arhitect din perioada interbelică.
Elvira Godeanu a fost mai întâi angajată a Teatrului Lucia Sturdza Bulandra şi apoi, din 1929, a Teatrului Naţional din Bucureşti, unde avea să interpreteze roluri memorabile.
Copilăria şi adolescenţa le petrece în Târgu-Jiu, iar în 1921 revine la Bucureşti şi se înscrie la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică, secţia artă dramatică, la clasa lui Constantin Nottara.
A debutat imediat după terminarea studiilor, la numai 21 de ani, la Compania Tantzi Cutava-Mişu Fotino, într-o reluare – ”Fracul” (de Gabor Dregely). Afirmarea a venit cu cel de-al doilea spectacol din stagiunea 1926-1927, la 5 martie 1927, când Mişu Fotino a pus în scenă ”Măiastra fără inimă”, adaptarea lui Vasile Voiculescu după ”Prinţesa Turandot”, de Carlo Gozzi. A avut o carieră strălucită pentru care fusese numită ”marea doamnă a teatrului românesc”. A interpretat roluri extrem de variate, atât din literatura universală, cât și din cea română: “Moartea unui artist” de Horia Lovinescu, “Vizita bătrânei doamne” de Fr. Durrenmatt sau în “Apus de soare” unde interpreta rolul Doamnei Maria alături de regretatul actor George Calboreanu. A fost “ZOE” din “O scrisoare pierduta”. A dat “viață” nenumăratelor personaje din piesele scrise de Lucian Blaga, G. M. Zamfirescu, Mihail Sorbul, B. P. Hasdeu, etc. Primul mare rol în cariera ei a fost Ducesa Tatiana Petrovna din “Tovarăși”, comedie de J.Deval, minunata “Aime”, Marianne din “Avarul” și Lotte din “Suferintele tanarului Werther”, Cressida din “Troilus și Cressida”, “Dama cu camelii” etc.
Elvira Godeanu a jucat în filme de referință ale epocii sale precum “Maiorul Mura” și “Ciuleandra”.

F.O. Fosian, în volumul “87 artiști bucureșteni de teatru, operă și revistă”: ”Are privilegiul și osânda de a fi frumoasă – într-o vreme când s’a acreditat legenda că nu pot avea talent într’adevăr decât slutele sau desfiguratele – și are curajul de a-și afirma necontenit suveranitatea acestei grații feminine, prin creațiuni artistice în care se destăinuiesc uimitoare facultăți de transfigurare.”

Rolul ”Cresida” din piesa “Troilus și Cresida”, jucată pe scena teatrului Național din București în anul 1936, atras atenție și admirație: “d-ra Elvira Godeanu, Cresida de-o răpitoare frumusețe, a exteriorizat de minune simfonia atât de greu de pătruns a sufletului strălucitoarei eroine troiene. George Vraca – Elvira Godeanu, iată un cuplu cu care s’ar mândri orice scenă din Apus.” (Ion Golea – “Săptămâna teatrală” – rubrică din revista “Realitatea Ilustrată” – numărul din 14 octombrie 1936)

Marea actriță s-a stins din viaţă în ziua de 3 septembrie 1991, la vârsta de 87 de ani. A fost înmormântată inițial în Bucureşti dar a fost reînhumată în anul 2015, cu onoruri militare, în cimitirul catolic din municipiul Târgu Jiu. În memoria ei, în vara anului 1993, a fost înfiinţat Teatrul Dramatic “Elvira Godeanu” din Târgu Jiu, iar în 2002 – Fundaţia “Elvira Godeanu”. Anual, la Târgu Jiu se desfăşoară anual Festivalul Naţional de Teatru ”Zilele Elvira Godeanu”.
surse: https://deieri-deazi.blogspot.com/2016/05/elvira-godeanu-privilegiul-si-osanda-de.html
și wikipedia.ro

********

fragment din articolul –  Interpreţii „Ciuleandrei“ în redacţia revistei ”REALITATEA ILUSTRATA”, 12 iunie 1930

Dintre proiecte, primul care a fost pus în practică, este filmarea Ciulendrei, admirabilul roman al
domnului Liviu Rebreanu. Regia filmului, a fost încredinţată d-lui Martin Berger realizatorul romanului d-lui Sadoveanu: Venea o moară pe Şiret. Filmul se va lucra în versiunea română, rolurile principale interpretate de doamnele Jeana Popovici Voina, Elvira Godeanu şi d-nii N. Băltăţeanu, R. Bulfinski, etc….
……………………………

Interviu cu Elvira Godeanu

TÂNĂRA şi talentata artistă a Naţionalului a oferit un supeu colegilor,, cu cari joacă în „Ciuleandra“. E veselă că oaspeţii ei sunt mulţumiţi. Într’adevâr antrenul mare. Într’un colţ Schaeffer –  operatorul – se amuză cu Mally Delschaft şi cu Băltăţeanu. Stuewe nu e numai mulţumit, e fericit. O telegramă din Berlin l-a anunţat că a devenit tată. E beat de fericire şi bea şampanie, care curge din abundenţă în valuri spumegânde. Domnişoara Godeanu şade într’un fotoliu şi priveşte.
– „Eşti mulţumită, dudue ?
– „Sunt fericită, imaginează-ţi că mi s’a îm plinit un vis pe care-l credeam irealizabil !“
-„Şi care era visul ?“
– „Să joc alături de Stuewe. Când am primit propunerea nici nu-mi venia să cred“’.
– „Aţi vrea deci să vă consacraţi numai cinematografului ?”
– „Da. E o veche şi mare dorinţă a mea. Posibilităţile pe care le oferă cinematograful sunt inifinit mai mari decât teatrul, care de altfel nu era în programul meu“.
– „Cum asta ?“
– „La 16 ani, de acord cu părinţii m’am hotărât să urmez şcoala de canto. Am venit la Bucureşti,
însă o profesoară al cărei nume nu interesează, a avut bunăvoinţa să nu lase din preţul exagerat pe care mi-l ceruse, ca să mă prepare pentru examenul de admitere la conservator. Şi cum resursele nu-mi permiteau, m’am dus la d. Bulfinski, un om cu o inimă de aur, care m’a ajutat. Vezi deci că doar întâmplarea a făcut să intru în teatru“.
– „Debutul ?“
– „La Eforie. Un rol de subretă în „Magda“, cu Agatha Bârsescu şi Manolescu“.
– „Aţi avut trac ?“
– „Da. Eram să scap tava din mână, când am intrat în scenă, aşa tremuram“.
– „Aţi mai filmat ?“
– „Da, în „Maiorul Mura“ şi în „Povara“.
– „În genul cărei artiste ai vrea să joci ?“
– „În genul pe care l-aş creea. N’aş vrea să imit“.
– Bunăoară, în genul Brigittei Hehn ?“
– „Femeea asta este extraordinară. De câte ori o văd plec sdruncinată“.
– „Ce tip de bărbat preferaţi?“
– „Lon Chaney“.
– „?!?!?!“
– „Da, da (îmi spuse râzând), e un bărbat adorabil“.
– „Prima dragoste ?….“.
– „La fel cu celelalte două care au urmat. Am iubit totdeauna la fel, însă acum iubesc mai mult ca
toate celelalte trei la un loc. În asta constă toată viaţa. În dragoste se rezumă totul. Nu concep ca o femee să fie un amuzament trecător pentru un bărbat. Nu pretind vecinicia, dar o urmă e bine să laşi“.
Stuewe se apropie şi o invită la dans. Se ridică veselă.
interviator: Ion Golea

—–
sursa: http://dspace.bcucluj.ro/