27 octombrie 1938: ”lumină pentru a uni cerul cu pământul”

”Când am înălțat întâia oară o Coloană a Infinitului printre arbori, am văzut-o arzând, clară ca fulgerul vestitor de trăsnet… Dacă izbutisem să sculptez focul, de ce nu pot da chip trăsnetului? Să-l sculptez, descătușând puteri în stare de a zgudui lumea?”

”Acesta este mesajul Coloanei mele, privită de la Masa tăcerii și Poarta sărutării … să ardă ca o flacără … să se transforme în lumină pentru a uni cerul cu pământul.”

”Nu vreau să fiu la modă. Tot ceea ce este la modă dispare împreună cu moda … Dimpotrivă, nu contează dacă munca ta este contestată în prezent, deoarece, când va fi înțeleasă în cele din urmă, va exista pentru eternitate. ”

”Sunt imbecili cei care spun că lucrările mele sunt abstracte. Ceea ce califică ei drept abstract e ceea ce e mai realist, căci ceea ce e real nu este forma exterioară – ci ideea, esența lucrurilor.”