Statuile care îți veghează trecerea prin Târg

Casele, spațiile care se transformă și se manifestă, în timp, împreună cu destinul celor care le construiesc sau aparte, în momentul în care sunt părăsite ori neîngrijite. Casele spun povești despre vremuri trecute sau încă în plămădire, construcții care degajă prin aspectul lor lumină și viață ori părăginire, uitare, tristețe după cum și existența celor ce au trăit în ele, oameni singuri sau familii.
Clădirile vechi din Târgu-Jiu, atâtea câte au mai rămas, sunt un fel de artefacte de preț pentru înțelegerea istoriei și identității locului. Orașul, oricare ar fi el, este un fel de bibliotecă unde zidurile caselor sunt copertele care adăpostesc rostul și rostirea celor ce le-au ridicat.
Oamenii își scriu istoria, iar Biblioteca o este locul unde se tezaurizează această informație, fie ea realitate cu date și fapte bine definite ori creație spirituală, rămân aici mereu la îndemâna celor ce vor să cunoască, să înțeleagă pentru că Scripta manent.

Prin urmare, să povestim sau să repovestim:

CASA CĂMĂRĂȘESCU

O clădire care îți atrage privirea atunci când treci pe Strada Victoriei din Târgu-Jiu, fie că ești de-al locului ori ești turist aspectul ei te să nu umbli nepăsător, mai ales la cele trei sculpturi care te urmăresc de la înălțimea acoperișului, tăcute, pline de răbdare…

”Atunci când amintește casele aflate pe Ulița Țăgăniei (Ulterior numită Strada Școlii Normale și Vocea Jiului), pentru perioada dinainte de anul 1900, Alexandru Ștefulescu ne spune că în această zonă se aflau casele și terenurile care aparțineau lui Pană Gălbinicea. În nota de la subsolul paginii, același autor ne spune că la data publicării lucrării sale aici se clădise deja Hotelul Cămărășescu. Nu am putut stabili cu exactitate anul construirii ei, dar îl apreciem că este în ultimul deceniu al secolului XIX, mai aproape de anul 1890. La nașterea unuia dintre copiii lor,  Gheorghe, în anul 1889 în certificatul de naștere al acestuia se face mențiunea că este născut în casele familiei din strada Victoriei, fapt care poate semnifica împrejurarea că la acea dată cel puțin o parte din clădire era finalizată. (…)

”Clădirea are un stil arhitectonic sobru, singurele elemente mai deosebite fiind semicoloanele de la fațadă, balconul cu grilaj din fier forjat, frontonul, lucarnele din acoperiș, turnulețul coridorului de la etaj și statuile așezate peste fronton. Nu am putut stabilii nici cine le-a așezat acolo și nici ce simbolizau, și în acest domeniu părerile fiind împărțite. Statuile au rămas așa cum le știm dintotdeauna, enigmatice și martore tăcute ale trecerii timpului.”

Am scris, aici, doar câteva amanunte pentru a vă îndemna să aflați mai multe, despre locul în care trăiți sau sunteți ”vremelnici trecători” prin orașul de pe malurile Jiului, din documentele aflate la Biblioteca Județeană ”Christian Tell” Gorj, unul dintre ele fiind și cartea Case. Oameni. Destine, autori I. Duguleanu, T. Pânișoară, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2010 sau din altele asemeni.