TABĂRA „IOSIF KEBER” ARTE-LIT – LA FINAL – metamorfozare în timp plin imortalizat pe pânză și în cuvânt

Tabăra „Iosif Keber” ARTE-LIT, organizată anul acesta (2023) în perioada 7 – 12 august în comuna Peștișani, la Gureni pe valea Bistriței – pensiunea „Hanul Vânătorului”, și-a încheiat misiunea de a construi punți de trecere în domeniul artei plastice dinspre artist către spațiul inspirant și vice versa.

Biblioteca Județeană „Christian Tell” Gorj împreună cu Fundația „Valea Bistriței” Peștișani și Universitatea Craiova prin Facultatea de Teologie: domeniul arte vizuale, specializarea arte plastice pictură – și-au dat întâlnire într-o frumoasă și utilă activitate la care au participat din zona artei studenții – Ana-Maria Călugăru, Marius-Constantin Bădițoiu, Răzvan-Andrei Popescu, îndrumător – Conf. Univ. Dr. Vasile Fuiorea; Ana Maria Cioiu, absolventă a Liceului de Arte „C-Tin Brăiloiu” Târgu-Jiu și din zona Literaturii – Maria Ghițu și Giorgiana Ianoși, profesoare de Limba Spaniolă și Italiană (Traducătoare), Adrian Bezna, poet și cantautor. Coordonatorii acestei tabere au fost artiștii plastici: Viorel Surdoiu și Adriana Nărban, de la Secția de artă „Iosif Keber” a Bibliotecii Județeane „Christian Tell” Gorj. După un scurt contact cu ambientul natural, architectural și social al Peștișanului și o studiere a creației lui keberiene, actanții s-au așezat în fața șevaletelor și și-au început monologul plastic. De cele mai multe ori, o tabară de pictură (observație probată de cele patru evenimente de acest gen, din anii anteriori) este acțiune axată pe muncă asiduă și mai puțin pe relaxare, încă o ocazie pentru artist de a se afla cu trup și suflet în bucuria creatoare.

Așa a fost și de această dată, zilele și nopțile petrecute pe malul Bistriței s-au metamorfozat în timp plin imortalizat pe pânza ispitită de spirit, culoare, semnificație, forme și nu în ultimul rând de emoție la întâlnirea cu muzica și poezia.

fragmente din traduceri pentru albumul STÂLPII:

Română: Dacă am putea să ne alegem locul unde să ne naștem sau unde să ne petrecem nemurirea, atunci ținutul Gorjului ar fi cea mai potrivită alegere. Dealuri, munți, ape repezi și învolburate, totul străjuit de păduri viguroase pe versanții masivelor Parângului și Vâlcanului. În acest peisaj nu ar fi o exagerare să afirmăm că lemnul a fost esența vieții. Sursa și resursa întrebuințată pentru a dăinui case de locuit, case ale Domnului, pivnițe, porți bogat ornamentate, obiecte utilitare, icoane și orice altceva, care zăceau acolo în bușteanul secular sau în buturuga de pe marginea apei și care erau trezite la viață de iscusința meșterilor.

Cioplirea lemnului a fost adusă la rang de artă de meșterii gorjeni, care au realizat construcții laice și religioase pretutindeni în acest ținut. Chiar și în plin secol XXI, satele gorjene dezvăluie privitorilor adevărate bijuterii arhitecturale dăltuite în acest material cald și viu care este lemnul. Arhitectura din Gorj vorbește despre un meșteșug transmis din tată-n fiu. În genele urmașilor primilor cioplitori în lemn au rămas întipărite motive și simboluri ancestrale pe care le imprimă în acest material nobil pentru a rămâne peste veacuri dovadă a înțelepciunii și creativității poporului român.

Italiană: Se potessimo scegliere dove nascere o dove trascorrere la nostra immortalità, allora la terra di Gorj sarebbe la scelta migliore. Colline, montagne, acque veloci e vorticose, tutte sorvegliate da vigorosi boschi sulle pendici dei massicci del Parâng e del Vâlcan. In questo paesaggio non sarebbe esagerato dire che il legno è l’essenza della vita. Fonte e risorsa utilizzata per sostenere case residenziali, case del Signore, seminterrati, porte riccamente decorati, oggetti di utilità, icone e qualsiasi altra cosa, che giacevano lì nel tronco secolare o nel ceppo sul bordo dell’acqua e che venivano risvegliati dalla maestria degli artigiani.

L’intaglio del legno è stato portato al rango di arte da artigiani di Gorj, che hanno realizzato costruzioni secolari e religiose ovunque in questa terra. Anche a metà del XXI secolo, i villaggi di Gorj rivelano ai veri spettatori i gioielli architettonici cesellati in questo materiale caldo e vivo che è il legno. L’architettura di Gorj parla di un mestiere tramandato di padre in figlio. Nei geni dei discendenti dei primi intagliatori del legno sono rimasti impressi motivi e simboli ancestrali che sono stampati in questo nobile materiale per rimanere nei secoli, prova della saggezza e della creatività del popolo rumeno.

L’album che vi presentiamo si è fermato sui pilastri delle case di legno di Gorj. La nostra scelta non è casuale, il pilastro della casa ha fatto per secoli il collegamento tra terra e cielo. È il simbolo dell’ascensione, un asse del mondo attorno al quale si svolge la vita quotidiana con tutti i riti e i rituali conosciuti, dimenticati, reinventati, riscoperti…

Spaniolă: Si pudiéramos elegir dónde nacer o dónde pasar nuestra inmortalidad, entonces la tierra de Gorj sería la mejor opción. Colinas, montañas, aguas rápidas y turbulentas, todas protegidas por vigorosos bosques en las laderas de los macizos de Parâng y Vâlcan. En este paisaje no sería exagerado decir que la madera era la esencia de la vida. Fuente y recurso utilizado para poseer casas, casas del Señor, bodegas, puertas ricamente decoradas, objetos utilitarios, iconos y todo lo demás, que yacían allí en el tronco secular o en el tocón en el borde del agua y que fueron despertados a la vida por la habilidad de los artesanos.

La talla de madera fue llevada al rango de arte por los artesanos Gorj, quienes hicieron construcciones seculares y religiosas por todas partes en esta tierra. Incluso a mediados del siglo XXI, los pueblos de Gorj revelan a los verdaderos espectadores las joyas arquitectónicas cinceladas en este material cálido y vivo que es la madera. La arquitectura de Gorj habla de un oficio pasado de padre a hijo. En los genes de los descendientes de los primeros talladores de madera, los motivos ancestrales y los símbolos que imprimen en este noble material han permanecido impresos en las edades para seguir siendo prueba de la sabiduría y la creatividad del pueblo rumano.

El álbum que presentamos se detuvo en los pilares de las casas de madera en Gorj. Nuestra elección no es accidental, el pilar de la casa ha hecho durante siglos la conexión entre la tierra y el cielo. Es el símbolo de la ascensión, un eje del mundo alrededor del cual la vida cotidiana tiene lugar con todos los ritos y rituales conocidos, olvidado, reinventado, redescubierto…