Din cufărul bibliotecii: EVOCATIO – EDGAR ALLAN POE – 175

Edgar Allan Poe (*19 ianuarie 1809, Boston/Massachusetts – †7 octombrie 1849, Baltimore/Maryland), scriitor american, poet, romancier, nuvelist și critic literar, creator al genului de scurte povestiri și precursor al literaturii moderne de ficțiune științifico-fantastică. A dus o viață de boem și a sfârșit tragic în mizerie și alcoolism, dar tocmai din acest infern al existenței sale s-au născut multe dintre creațiile ce aveau să impună literaturii universale norme de evaluare estetică necunoscute până atunci. În cei patruzeci de ani ai unei vieți halucinante, scriitorul a izbutit să publice multe volume de versuri, de proză, estetică și teorie literară, făcând dovada unei forțe de creație extraordinară.

Născut la Boston dintr-o familie de actori, Edgar Poe rămâne orfan de ambii părinți la vârsta de 3 ani și este adoptat de familia John Allan, un negustor înstărit din Richmond/Virginia, primind numele de Edgar Allan Poe. După studii secundare în Liverpool (Anglia) și în Richmond, se înscrie în 1825 la Universitatea din Virginia, pe care este nevoit să o părăsească după un an, lipsit de mijloace materiale și înglodat în datorii, în urma unei vieți extravagante, ceea ce a dus la un conflict cu tatăl său adoptiv. Poe încearcă să facă o carieră militară, dar este exclus din academia militară din West Point pentru acte deliberate de indisciplină. În această perioadă publică fără prea mult succes primele sale poezii. În 1833 înregistrează primul succes cu povestirea „Manuscris găsit într-o sticlă” (A MS. Found in a Bottle), câștigând concursul organizat de revista Saturday Visitor din Baltimore. Se stabilește în Baltimore, după ce se căsătorise în 1836 cu verișoara lui, Virginia Clemm. Devine redactor principal al revistei Southern Literary Messenger, dar pierde postul după scurt timp datorită exceselor sale alcoolice. Apariția nuvelei „Povestea lui Arthur Gordon Pym” (The Narrative of Arthur Gordon Pym) atrage atenția publicului și a criticilor, Poe devine editor asistent la revista Burton’s Gentlemen’s Magazine, trece după un an la revista Graham’s Magazine, unde publică numeroase articole, povestiri și eseuri, aducându-i reputația unui critic competent și sever. În 1839 apare în două volume un ciclu de nuvele „Povestiri ale Grotescului și Arabescului” (Tales of the Grotesque and Arabesque), apreciate de public dar fără succes material. În ianuarie 1845 publică în revista Evening Mirror celebrul său poem „Corbul” (The Raven), care a provocat o adevărată senzație. Îmbolnăvirea și moartea soției sale Virginia în 1847 îi accentuează însă abuzul de băuturi alcoolice, Poe duce o existență tot mai dezorganizată, care îi precipită ruina fizică și spirituală. După o dispariție de câteva zile, în ziua de 3 octombrie 1849 este găsit căzut pe un trotuoar în orașul Baltimore, în stare de confuzie mintală provocată de alcool și droguri. Moare în spital patru zile mai târziu, la 7 octombrie 1849. (https://www.poezie.ro/)

ANNABEL LEE

Într-un regat lângă mare, pe care

Poate că ca ai să-l cunoști într-o zi,

Trăia odată, demult, o fată

Pe nume Annabel Lee.

Ursita i-a fost de a fi iubită

De mine și de-a iubi.

În acel regat lângă mare, eu și ea.

Amândoi eram doar niște copii.

Ne iubeam însă cu-o dragoste ce întrecea

Orice dragoste, eu și Annabel Lee.

Înaripați, chiar serafimii din cer

La dragostea noastră-ar fi putut râvni.

Aceasta-a fost pricina pentru care

Peste regatul de lângă mare, veni

Un vânt, ce, suflând dintr-un nor,

Îngheță pe frumoasa mea Annabel Lee.

Rude înalte o duseră, s-o-nchidă-n mormânt,

În regat lângă mine, între făclii.

Mai puțin fericiți decât noi, îngerii

În rai s-au prins a ne pismui.

Aceast-a fost pricina, numai aceasta,

Precum toți oamenii știu, că vântul veni

Și-n regat suflând, cu îngheț

Nimici pe-a mea Annabel Lee.

Dar mult mai tare-a fost dragostea noastră,

Decât dragostea tuturor, a tuturor celor vii

Mai vârstnici, mai înțelepți decât noi,

Nici îngerii sus, nici demonii jos, nu pot despărți

În cer și sub mare, sufletul meu

De sufletul mândrei Annabel Lee.

Căci luna niciodat’ nu lucește fără ca vis să-mi aducă

Despre frumoasa Annabel Lee.

Niciodată stele răsar fără a-mi aminti

Ochii frumoasei Annabel Lee.

Și așa în mareea nopții eu zac

Lângă draga mea, draga mea, viața și mireasa mea,

În mormântul ei lângă mare,

Pe țărm, în mormântul fără făclii.

______

Traducere – Lucian Blaga

(din poezia americană

Edgar Allan Poe 1809-1849)