DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: ANNIVERSARIUM – NIETZSCHE 180

Ruine de stele:

din ele eu am închegat o lume.

(Din sfera ditirambilor lui Dionysos (1882-1888) – 12 – Friedrich Nietzsche)

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

CITATE:

• ”Ne place în mijlocul naturii pentru că ea nu-şi dă cu părerea despre noi…”
• ”Cel care va învăţa să zboare într-o bună zi, mai întâi trebuie să înveţe cum să se ridice şi să meargă şi să alerge şi să se caţere şi să danseze; nu poate învăţa din zbor cum să zboare.”
• ”A-i iubi pe oameni de dragul lui Dumnezeu – iată cel mai ales şi cel mai rafinat dintre toate sentimentele pe care le-au dobândit până acum oamenii.”
• ”Statul e cel mai rece din toate dihaniile reci: minte cu răceală şi iată minciuna ce se scorneşte din gura lui: Eu, statul, eu sunt norodul!”

_____________________________

Friedrich Wilhelm NIETZSCHE (n. 15 octombrie 1844, Röcken – d. 25 august 1900, Weimar) este unul dintre cei mai importanți filosofi europeni al secolului al XIX-lea, care a exercitat o influență remarcabilă, adesea controversată, asupra gândirii filosofice a generațiilor ce i-au urmat. S-a născut într-o familie protestantă, tatăl său fiind pastor. Încă din tinerețe, este confruntat cu problema credinței în Dumnezeu și înclină mai degrabă spre ateism, fapt ce se va reflecta mai târziu în gândirea sa filosofică. Studiază filosofia la Universitatea din Leipzig. Lectura cărții lui Arthur Schopenhauer, Welt als Wille und Vorstellung („Lumea ca voință și reprezentare”), va constitui premisa ideatică a vocației sale filosofice. În 1869, în vârstă de numai 24 de ani, este numit profesor la Universitatea din Basel și primește cetățenia elvețiană. Studiază filosofia antică greacă, în special pe reprezentanții perioadei presocratice, Heraclit și Empedocle. Din motive de sănătate, abandonează învățământul universitar și, începând din anul 1879, peregrinează între Veneția, Torino, Nisa și Engadin, în căutarea unei clime prielnice. În 1882 o cunoaște pe Lou von Salomé, pe care o cere în căsătorie, fiind însă refuzat. În același an, în timp ce se găsea la Nisa, începe să scrie lucrarea sa capitală, Also sprach Zarathustra („Așa grăit-a Zarathustra”), care va apărea în 1885. În 1888 se mută la Torino, unde va desăvârși operele Götzen-Dämmerung („Amurgul idolilor”) și Ecce Homo. În ziua de 3 ianuarie 1889, în piața Carlo Alberto din Torino, asistând la biciuirea sălbatică și agonia unui cal în plină stradă, are prima criză de nebunie, în cursul căreia are manifestări delirante, considerându-se Dionysos sau Iisus. Este îngrijit până la sfârșitul vieții de sora sa, Elisabeth Foerster Nietzsche.

_________