Cezar Petrescu (1 decembrie 1892 – 9 martie 1961)

O lumină caldă în literatura română, un povestitor al copilăriei și un martor sensibil al lumii interbelice

În fiecare iarnă, când primele zile ale lui decembrie aduc cu ele lumina sărbătorilor și mirosul copilăriei, numele lui Cezar Petrescu revine firesc în memoria noastră culturală. Autor cu sufletul deschis spre oameni, orașe și destine, dar și un magician al poveștilor pentru cei mici, Petrescu rămâne una dintre cele mai călduroase și vii prezențe ale prozei interbelice.
Pentru generații întregi, el a fost părintele literar al celui mai iubit urs din literatura română: Fram, ursul polar, personaj devenit simbol al curajului, al prieteniei și al acelei lumi în care inocența și aventura se țin de mână. Romanul a depășit demult copertele cărții: a devenit spectacol, film, desene animate – un întreg univers emoțional care a crescut împreună cu cititorii săi.
Dar dincolo de literatura copilăriei, Cezar Petrescu a fost un observator profund al societății, un cronicar al orașului modern, al transformărilor sociale și al oamenilor prinși între tradiție și schimbare. Proza sa surprinde vibrația interbelicului, cu tensiunile, aspirațiile și dinamismul său, într-o manieră accesibilă, cinematografică, apropiată de cititor.
Pentru publicul din Gorj – copii, tineri, părinți sau bunici – opera lui Cezar Petrescu este un pod între generații. Copiii descoperă aventura și sensibilitatea lui Fram; adulții regăsesc forfota orașului, frământările unei epoci și fragmente din propria lor istorie.
Astăzi, în Arca memoriei, îl omagiem pe Cezar Petrescu ca pe un scriitor care a știut să deschidă uși: către imaginație, către înțelegerea lumii și, mai ales, către inimile cititorilor.
Moștenirea lui literară rămâne vie, la fel de limpede și caldă ca o poveste spusă seara, la lumina lampii, într-o casă în care toate vârstele conviețuiesc în armonie.
Un nume pe care îl purtăm mai departe cu recunoștință.