HANS CHRISTIAN ANDERSEN (2 aprilie 1805 — 4 august 1875)

 – Vrăjitorul basmelor pentru toți oamenii –

 „Viața în sine este cel mai minunat basm.”

Există oameni ale căror povești trec dincolo de granițele timpului și ale limbilor, devenind patrimoniu comun al omenirii. Hans Christian Andersen este unul dintre ei.
Născut la 2 aprilie 1805 în Odense, Danemarca, el a crescut având o situație precară, iar copilăria sa a fost mai mult basm amar decât poveste senină. Tatăl său îi citea din „O mie și una de nopți” și îi construia un teatru de marionete din lemn, hrănindu-i imaginația. Dar moartea timpurie a tatălui, sărăcia și respingerile repetate au marcat profund sufletul acestui copil. La 14 ani a plecat singur spre Copenhaga, cu visul de a deveni artist. Drumul a fost lung și dureros, însă Andersen a transformat fiecare rană în poveste. „Rățușca cea urâtă”, „Fetița cu chibrituri”, „Crăiasa Zăpezii”, „Soldățelul de plumb”, „Sirena” — aceste titluri sunt acum parte din conștiința colectivă a omenirii.
Ceea ce distinge basmele lui Andersen de basmele populare este profunzimea lor emoțională. El nu a scris pentru a consola, ci pentru a spune adevărul despre viață — inclusiv că ea poate fi nedreaptă, dureroasă și că nu toate poveștile se termină cu „au trăit fericiți”. Tocmai această onestitate le-a dat nemuririi.