FĂNUȘ NEAGU( 5 aprilie 1932 — 23 august 2011)

„Dragostea este dăruire deplină. Cine iubește cu adevărat, duce în el ceva din frumusețea și nebunia mărilor.”— Fănuș Neagu

Fănuș Neagu este unul dintre cei mai originali și mai colorați scriitori ai literaturii române postbelice. Născut la 5 aprilie 1932 în Grădiștea, județul Ilfov, el a crescut în Câmpia Bărăganului — un spațiu geografic care i-a marcat profund imaginarul și i-a dat limba aceea inconfundabilă, barocă și vie, plină de imagini senzuale și de miros de pământ și de soare.
Debutul său în proză, a adus în literatura română un suflu nou: un realism magic în care peisajul devine aproape personaj, iar oamenii câmpiei trăiesc cu o intensitate ancestrală. Critica a remarcat imediat originalitatea unui stil care nu semăna cu nimic din ceea ce exista în literatura română a epocii.
Romanul „Îngerul a strigat” (1968) i-a consolidat statutul de mare prozator. Dar Fănuș Neagu a excelat și în nuvele și povestiri — genuri în care concizia și explozia imaginii dau cea mai bună măsură a talentului său. Scrierile sale nu sunt simple relatări de evenimente; ele sunt rugăciuni laice, invocații ale unui pământ și ale unor oameni care altfel ar fi murit uitați.
Exuberant, generos, un povestitor fascinant și în viața de zi cu zi, Fănuș Neagu a fost și un om al cetății culturale — membru al Academiei Române, activ în viața literară.