CALISTRAT HOGAȘ (19 aprilie 1847 —28 august 1917)

— Călătorul de neobosit al munților Moldovei —

Există în literatura română un tip de scriitor-drumeț care a dat naștere unui gen aparte: literatura de călătorie prin munți ca formă de introspecție și de dragoste față de natură.
Calistrat Hogaș este fondatorul acestui gen în proza română, precursorul lui Mihail Sadoveanu în explorarea literară a Moldovei profunde.
Născut la 19 aprilie 1848 în Moinești, Bacău, Hogaș Calistrat a fost toată viața profesor — mai întâi în Moldova, apoi la Iași — și tot viața și-a petrecut-o rătăcind pe jos prin munții Moldovei, cu bocceaua în spinare și cu ochii larg deschiși spre fiecare piatră, izvor, sat și om întâlnit în cale. Această dublă identitate — dascălul studios și vagabondul îndrăgostit de munți — se regăsește integral în scrierile sale.
Principala sa operă, „Pe drumuri de munte” (publicată mai ales postum, în 1914), este o bijuterie a prozei descriptive românești. Hogaș nu face geografie; el face portrete. Munții Neamțului și ai Bacăului vin la viață sub pana sa cu personalitate, cu umor, cu melancolie.
Oamenii pe care îi întâlnește — ciobanii, călugării, negustorii, sătenii — sunt surprinși cu o blândețe și o acuratețe care nu au îmbătrânit.
Stilul său este bogat, colorat, cu dese incursiuni în latină și în folclor, cu un umor delicat și cu o capacitate remarcabilă de a transforma o zi obișnuită de drum în aventură literară. Hogaș a descoperit că muntele poate fi subiect de înaltă literatură — o idee care a fertilizat proza română pentru generații.