CONSTANTIN BRĂILOIU – admirator al Gorjului

“Cel mai remarcabil cunoscǎtor al folclorului românesc și unul dintre cei mai buni folcloriști ai Europei”. (Bela Bartok)

CONSTANTIN  BRĂILOIU
(1893, București – 1958, Geneva)

A pus Gorjul pe harta folclorului românesc și l-a integrat între comorile internaționale de artă populară, admirând și studiind în mod științific valoarea acestuia, complexitatea și vitalitatea genurilor muzicale gorjenești.

Născut în București și educat în Europa occidentală Brăiloiu a fost diplomat, estet, etnolog și  muzicolog, exilat în Elveția după al doilea război mondial. El este considerat Părintele Etnomuzicologiei: și ca atare, împreună cu Eugene Pittard, este inițiatorul și fondatorul AIMP Arhivelor Internaționale de Muzică Populară de la Geneva. În ultimii 15 ani din viață a cules și organizat cel mai mare fond de arhivă de muzică populară din întreaga lume, înregistrat la început pe discuri de 78 de ture și ulterior re-editat într-o colecție de compact-discuri CD. Activitatea sa în cadrul colecției universale de muzică populară (sub egida UNESCO) a însemnat, între altele, realizarea a 40 de discuri cu piese muzicale culese de la 169 de etnii din Europa, Asia și Africa. Folclorul românesc rămâne o constantă în preocupările sale și la Museé de lʹHomme de la Paris scoate, în 1950, 4 discuri din creația țări sale. Acolo se află depuse 3500 pagini manuscrise, aproape 1000 de melodii transcrise, imagini foto, fișe ș.a. Franța i-a prețuit în mod particular activitatea și l-a decorat cu Legiunea de Onoare (1929). În România opera sa a fost publicată în patru volume, între 1967 și 1980. În 1990, Academia Română i-a recunoscut calitatea de membru al ei, conferită în 1946. (Ziarul Metropolis)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Între 1928-1934, ia parte la anchetele sociologice din mai multe sate ale țării, notabile fiind: Fundu Moldovei (județul Suceava), Drăguș (județul Brașov), Runcu (județul Gorj). O serie de cântece de moarte (unele din înregistrările din Runcu) sunt acum disponibile și online în format audio în cadrul Fondului Brăiloiu, prezent în bazele de date ale Musée d’ethnographie de Genève.
*
Din tot materialul scris în acei ani, Brăiloiu contribuie în publicațiile editate de școala sociologică de la București cu trei texte: „Despre bocetul de la Drăguş”, în Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, nr. 1-4, Bucureşti, 1932, „Vicleiul din Târgu Jiu” (în colaborare cu H.H. Stahl), în Sociologie românească, nr. 12, Bucureşti, 1936 și „Plan pentru cercetarea vieţii muzicale”, în Dimitrie Gusti, Traian Herseni (editori), Îndrumări pentru monografiile sociologice, Bucureşti, Institutul de Ştiinţe Sociale din România, 1940 (text care era, de fapt, o variantă prescurtată a textului „Arhiva de folklore a Societății compozitorilor români. Schiță a unei metode de folklore muzical”, publicat inițial în revista Boabe de grâu, București, nr. 4, 1931).

“Din timpul șederii sale la Viena, își amintește de întâlnirile cu Mahler; în 1910 leagǎ prietenie cu Ernest Ansermet, iar la Paris este coleg cu Darius Milhaud și cu Arthur Honegger; acolo îl întâlnește adeseori pe Ravel, a cǎrui prietenie cu D.G. Kiriac este binecunoscutǎ.” (Emilia Comișel, în “Constantin Brǎiloiu” – Studii de muzicologie, 1965)
Cu cât vei merge, te vei convinge mai adânc, că numai prin cultura noastră țărănească – din nefericire săpată de sus de dragul unor gogorițe progresiste – însemnăm și noi ceva în lumea asta mare. (C. Brăiloiu)

 

 

reproduceri după imagini publicate în numere din Revista ”Boabe de grâu”,
aflate în Cufărul Bibliotecii Județene ”Christian Tell” Gorj