DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: ANNIVERSARIUM – V.A. URECHIA – 190

Fiu al clucerului Alexandru Popovici şi al Euphrosinei Photinia, Vasile Alexandrescu Urechia şi-a început studiile în şcoli particulare, devenind într-un final bursier al Academiei Mihăilene din Iaşi, acolo unde şi-a schimbat şi numele, din Popovici, numele avut la botez, în Alexandrescu (după prenumele tatălui). Aflând din hârtiile familiei că îşi trage originea de la vechiul cronicar al Moldovei, şi-a luat ulterior numele de Urechia.

Istoric, animator al vieţii culturale, profesor, scriitor, senator, deputat, ministru al Instrucţiunii Publice (organizator al învăţământului românesc), primul român candidat la un Premiu Nobel, pătruns de o puternică dragoste pentru ţară şi limba strămoşească, Urechia a fost pe tot parcursul vieţii un luptător înflăcărat pentru desăvârşirea unităţii naţionale şi pentru cultivarea conştiinţei naţionale, Indiferent de funcţia avută, de locurile pe unde a trecut, a lăsat urme de neşters ale activităţii sale, contribuind la răspândirea culturii româneşti, iniţiind, sprijinind înfiinţarea sau patronând instituţii esenţiale precum Ateneul Român, Academia Română, Muzeul de Antichităţi, Teatrul Naţional, Şcoala pentru Învăţătura Poporului Român, Şcoala Normală „Carol I”, Conservatorul de Muzică şi Declamaţie, Şcoala de Belle Arte, Universitatea din Iaşi şi, nu în ultimul rând, a „depozitului de cultură naţională” reprezentat de Biblioteca ce îi poartă numele.

Implicat în viaţa politică, V. A. Urechia a fost, începând cu 1867 şi până la sfârşitul vieţii, deputat şi senator de Covurlui, fapt ce l-a legat de plaiurile gălăţene. Astfel, toată truda sa de o viaţă, volumele şi documentele, pe care le-a adunat cu pietate şi pe cheltuiala sa, au constituit mai târziu darul de suflet oferit gălăţenilor iubitori de carte, nucleul în jurul căruia s-a ridicat instituţia Bibliotecii ce îi poartă numele: „Fie ca micul meu dar să serve culturii tot mai spornice şi tot mai românească a Galaţilor”.