DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: JOHN MILTON ( 416 de la naștere și 350 de ani de la moarte)

John Milton (n. 9 decembrie 1608, City of London, Anglia, Regatul Unit – d. 8 noiembrie 1674, Greater London, Anglia, Regatul Unit) a fost poet englez, superlativul englez liric alături de Shakespeare, faimos pentru poemul epic în versuri albe Paradise Lost (Paradisul pierdut), care reprezintă una dintre pietrele de temelie ale literaturii engleze. De asemenea autorul a 24 sonete engleze de mare magnitudine, care îl pun alături sau dincolo de sonetele engleze ale lui William Shakespeare. 

John Milton  

 

Paradisul pierdut

(fragment)

 

 

O, Tată,

Atotputernic și Nemărginit,

Fără-de-moarte și Neschimbător

și Veșnic Împărat , și Ziditorul

A tot ce este- și izvor Luminii

Și Însuși nevăzut în marea slavă

A strălucirii tale-n care stai

Pe-un tron de neatins.Chiar de-ți umbrești

Deplinul tău efluviu de lumină,

Ca printr-un nor rotund în jurul tău.

Asemeni unui sclipitor altar,

Se-arată poala-nveșmîntării tale,

Umbrită de prea multă strălucire ,-

O, și-atunci încă e orbit tot Cerul.

Și serafimii cei mai luminoși ,

Cînd vor să se apropie de tine,

Cu aripile ochii și-i acopăr.

Pe tine te cîntară-apoi, întîiul

Dintre făpturile Zidirii Sfinte

O, Fiu născut, Divină Întrupare,

În chipul căruia , cu limpezime

Și neumbrit de nici un nor nicicînd ,

Sclipește Tatăl cel Atotputernic,

Făcut văzut , pe care nu-i făptură

Să poată altfel a-l privi în față!

Sălășluiește-n tine întrupată

Splendoarea slavei lui- și risipit

E Duhul său nemărginit în tine.

Prin Tine Cerul Cerurilor el

l-a fost zidit-și marile Puteri

De dinlăuntru-i.Tot prin tine, iarăși,

Pe-acele rîvnitoare Stăpîniri

Le-a prăvălit (……………………………

…………………………………..Părinte

Al milosteniei și-al îndurării,

Pe Om, căzut prin răutatea lor,

Tu nu l-ai osîndit la fel de aspru,

Ci mult mai mult ai înclinat spre milă !

Iar Fiul tău cel scump și unul numai,

Abia-nțelese că nu ești atît

De aspru cu plăpîndul om-ci-nclini

Mai mult spre milă ,spre a împăca

Mînia ta,spre-a pune capăt luptei

Stărnite-ntre dreptate și-ndurare,

Care se oglindea pe chipul tău,-

Da, Fiul tău abia-nțelese asta,

Că -și jertfi suprema fericire

De-ați-sta alături ,morții,el, pre sine

Cu voia dăruindu-se, acest fel

Răscumpărînd a Omului greșeală.

O, pildă a iubirii fără seamăn,

În dragostea dumnezeirii numai

Aflîndu-și loc ! În veci mărire ție,

Fiu al lui Dumnezeu ,Mîntuitor

Al oamenilor!Numele tău sfînt

Materie îmbelșugată fi-va

Cîntării mele,de-astăzi înainte !

 

Traducere de Aurel Covaci

 

(https://poetii-nostri.ro/john-milton-paradisul-pierdut-poezie-id-14958/)