DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: MIHAIL GRAMATOPOL – 85

(n. 14 februarie 1937, Sibiu – d. 31 martie 1998) a fost un scriitor, istoric de artă și clasicist român. Este licențiat al Facultății de Filologie, secția Limbi clasice a Universității din București (1959) și doctor în științe istorice cu teza Pietrele gravate din colecția Cabinetului numismatic al Academiei R.S. România (1977). Șef de secție la Muzeul de Arheologie Constanța (1961-1962); cercetător științific la Institutul de Istoria Artei „George Oprescu” al Academiei Române; din 1975 la Direcția Patrimoniului Național Cultural, în 1977 desființată; din 1990 revine la Institutul de Istoria Artei. Istoriograf, eseist, istoric de artă, estetician, traducător. Profesor doctor docent. Din 1980, membru al Uniunii Scriitorilor. S-a ocupat de aproape toate aspectele culturii și istoriei lumii greco-romane: numismatică, epigrafie, gliptică, sticlărie, podoabe, monede, toreutică, statuete de bronz și de teracotă, fildeșuri (arte miniaturale), istoria artei antice, filosofie.

• Moira, mythos, drama, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969. Ediția a II-a, Editura Univers, București, 2000.
• Civilizația elenistică, Editura enciclopedică română, București, 1974. Ediția a II-a, Editura Orientul Latin, Brașov, 2000.
• Les pierres gravées du Cabinet numismatique de l’Académie Roumaine, Collection Latomus, Bruxelles, 1974.
• Dacia antiqua. Perspective de istoria artei și teoria culturii, Editura Albatros, București, 1982.
• Artă și arheologie dacică și romană, Editura Sport-Turism, București, 1982.
• Enciclopedia civilizației romane (coautor, autor al ilustrației), Editura științifică și enciclopedică, București, 1982.
• Arta imperială a epocii lui Traian, Editura Meridiane, București, 1984.
• Portretul roman în România, Editura Meridiane, București, 1985.
• Artele miniaturale în antichitate, Editura Meridiane, București, 1991. Premiul „George Oprescu” al Academiei Române, 1993.
• Arta monedelor geto-dacice, Editura Meridiane, București, 1997.
• Arta romană în România, Editura Meridiane, București, 2000.
• Antichitate și modernitate. Eseuri pragmatice, Editura Orientul Latin, Brașov, 2000.
• Morfologia dezastrului, Editura Orientul Latin, Brașov, 2005.
• Mihai Gramatopol și Gh. Poenaru Bordea, Amphora Stamps from Callatis and South Dobrudja, Editura Academiei, București, 1970.
• Gustul eternității, vol. I, II, Memorii, Editura Transilvania Expres, Brașov, 2006.

DAMIAN NECULA (n. 14 februarie 1937, București – d. 6 septembrie 2009, Franța) a fost un poet și scriitor român. În anii 1960-1965 a studiat la Facultatea de Filologie a Universității București. Între anii 1965 și 1987 a fost redactor la revista Viața românească. A debutat publicistic în anul 1962 cu versuri și cronici literare, iar editorial în anul 1967 cu Bărbații acestui pământ (versuri, Editura Eminescu). Între 1980 și 1982 a scris romanul Sărbătoarea continuă, care nu a putut fi publicat în România, deoarece subiectul era despre exil și despre drama celui aflat în imposibilitatea de a reveni în patria sa din cauza unui regim ticălos. Cartea aceasta a fost citită la Europa Liberă în aprilie-mai 1989 și reprezintă o frescă a României în ultimii ani ai dictaturii comuniste. În 1987 a părăsit România refugiindu-se politic în Franța și s-a stabilit în Normandia, la Argentan. În noiembrie 1989 a lansat către intelectualii francezi un Apel de solidaritate cu intelectualii din România, iar în decembrie a fost unul dintre organizatorii manifestației de solidaritate cu revolta de la Timișoara, scânteia ce a dus la Revoluția Română din 1989. (wikipedia.ro)